Ieromonahul Arsenie Boca a fost unul din cele mai mari și iubiți duhovnici ai României. Oamenii din timpul lui îl considerau un sfânt în viață și chiar mai mult, un prooroc. Unele din picturile sale de la Biserica Drăgănescu au un caracter profetic.
Nenumăratele mărturii despre el atestă puterea sa duhovnicească ieșită din comun. Se spune că doar se uita la tine și îți spunea dinainte ce probleme ai, ce păcate ai, ce trebuie să faci ca să-ți îndrepți viața.
Părintele Ioan Sofonea mărturisea despre Părintele Arsenie că ducea viață de sihastru, petrecând în mult post și rugăciune.
Sfintele sale Liturghii „se lăsau” cu lacrimi. Puhoaie de oameni veneau la el din toate colțurile țării ca să-i ceară sfat și să își mărturisească păcatele.
Bălan Silvica spune că toți credincioșii care mergeau la Părintele aveau parte de o întâlnire extraordinară. Cu fiecare dintre ei se petrecea o minune.
Părintele Arsenie Boca a început să fie cinstit și mai mult după mutarea sa la Domnul. Numărul celor care cred în sfințenia lui și în ajutorul pe care îl dă după moarte nu s-au împuținat, ba dimpotrivă.
Părintele Arsenie a lăsat în urmă scrieri valoroase, cuvinte duhovnicești, tâlcuiri la Evanghelii și învățături. De la el ne-a rămas chiar și o rugăciune, pe care obișnuia să o spună dimineața.
De aceea se numește „rugăciunea de dimineață a Părintelui Arsenie Boca”. Cuprinde cereri foarte folositoare pentru suflet. Este o rugăciune simplă dar profundă, cu cuvinte duioase și ușor de memorat.
Cine o învață sau o rostește zilnic nu va fi lipsit de ajutorul părintelui și a lui Dumnezeu:
„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să am grijă să mă lepăd de mine însumi, că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, și astfel, ținând la mine, să Te pierd pe Tine.
Doamne Iisus Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor mele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochiul minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flămând și fără haină, și așa risipim în deșertăciuni zilele noastre, umiliți și dosădiți până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniței în care Te ținem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor și fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino și Te sălășluiește întru noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul și mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârșiți suntem, cât ești de aproape de sufletele noastre și cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viața Ta, lumina și bucuria noastră, slavă Ție! Amin”.
