Moșii de toamnă 2023. Vezi cum se scrie corect un pomelnic care se dă la altar în Sâmbăta Morților, o sărbătoare extrem de importantă pentru credincioși.
Încă din vremea Sfinților Apostoli, conform mărturiei Sfântului Ioan Gură de Aur, s-au ținut zile de pomenire a strămoșilor decedați, având în vedere speranța fericirii veșnice.
Astfel de zile de comemorare pot fi identificate în jurul secolului al VI-lea, când au fost stabilite definitiv pericopele biblice citite în cadrul anului bisericesc.
În ceea ce privește obiceiul de a face rugăciuni pentru sufletele celor decedați, găsim mărturii în Evhologhiul lui Serapion de Thmuis (Egipt) din secolul al IV-lea, care conține rugăciuni pentru cei adormiți. Aceste rugăciuni rostite în acea vreme reflectau dorința de sfințire a sufletelor celor plecați în lumea veșniciei.
Mențiuni despre obiceiul de a face rugăciuni pentru cei decedați pot fi găsite și în scrierile Sfinților Părinți și Scriitorilor bisericești din secolul al II-lea, cum ar fi Sfântul Ignatie al Antiohiei, Tertulian, Sfântul Ciprian al Cartaginei, și ulterior în secolul al IV-lea numeroase mărturii au început să fie înregistrate, dintre care Sfântul Ioan Gură de Aur este unul dintre cei mai importanți.
Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază natura efemeră a vieții umane, numind omul un „împrumut cu dobândă vremelnică a vieții: datorie fără amânare a morții”.
El amintește că viața umană este trecătoare și imprevizibilă, cu zile de bogăție și zile de înmormântare. Din acest motiv, el îndeamnă la grijă și milostenie în favoarea celor care au decedat, argumentând că acest ajutor aduce ușurare și beneficii sufletelor lor.
Pomenirea celor adormiți în rugăciuni și prin oferirea de milostenii și prinoase este o practică încurajată de Biserică pentru a avea grijă de cei care au plecat din această lume.
Este o dovadă de iubire nemărginită, care depășește limitele morții și arată respectul și îngrijirea pentru cei care nu mai sunt printre noi.
Cum se scrie un pomelnic pentru Sâmbăta Morților
Pomelnicul este o listă care conține numele celor adormiți sau ale persoanelor vii pe care dorim să le amintim în timpul Liturghiei. La Sfânta Liturghie, se pomenesc atât cei vii, cât și cei adormiți, iar aceasta este motivul pentru care se folosesc două liste distincte de pomelnic, una dedicată celor vii și alta celor morți.
La slujbele de parastas, se folosește doar pomelnicul dedicat celor decedați. Preoții sfătuiesc să includem cât mai multe nume într-un pomelnic, de la membrii apropiați ai familiei la suflete sărmane și însingurate.
Totodată, în pomelnic se trec doar numele de botez, nu și numele de familie, poreclele sau prescurtările de alint. Este considerat un act de milostenie să plătești pentru pomenirea sufletelor sărmane și să treci în pomelnic cât mai multe persoane pentru care nu mai există nimeni să le amintească.
În timpul Sfintei Liturghii, Agnetul se transformă în Trupul și Sângele Domnului, iar miridele, ca reprezentări ale celor pomeniți, devin parte a acestei sfințenii prin prezența lor lângă Trupul lui Hristos pe Sfântul Disc.
După încheierea Liturghiei, se va oficia și parastasul pentru cei care au trecut înaintea Domnului. Această practică reflectă îngrijirea și comemorarea celor dragi care nu mai sunt printre noi, în cadrul slujbelor bisericești.
