Ce trebuie să facă un credincios în vremuri de război?

 

Sfântul Ignatie (Briancianinov):

PUBLICITATE

„Nu te vei înșela deloc dacă vei asemăna întreaga ta viață cu un război prelungit… Gloria în ceruri îl așteaptă pe învingător și pe cuceritor, – dezonoarea veșnică îl așteaptă pe cel învins decisiv, care s-a lăsat să cadă, de la care nu se poate răzvrăti

 

Nu-ți dori, înainte de victoria decisivă, nici pacea, nici odihna. Luptați! Dacă simțiți epuizare, dacă sunteți înfrânt în gând: atunci încurajați-vă din nou, încercați să nu vă lăsați înfrânt în fapt și să vă antrenați în timp spre victorie doar în confruntarea gândurilor.”

PUBLICITATE

 

Ce trebuie să facă un credincios în vremuri de război?

 

PUBLICITATE

Mitr. Antonie (Pakanich):

Două sfaturi importante rostite de Sfântul Ignatie care sunt extrem de relevante astăzi.

Să începem cu cel principal: „Luptați!”.

PUBLICITATE

 

În zilele noastre, când lumea este scufundată în abisul războaielor, credinciosul ar trebui să se concentreze asupra bătăliei principale a vieții sale – lupta pentru mântuirea propriului său suflet. În mijlocul zgomotului constant al știrilor care sădesc ură și frică, este important să nu ne lăsăm înfrânți de rău, să nu permitem o cădere din care „nu există ridicare

 

PUBLICITATE

Este necesar să luptăm împotriva întunericului din inimile noastre și să fim cumpătați, să nu lăsăm viața noastră spirituală să se irosească, justificând neatenția prin factori externi: instabilitate, dificultăți… Rezolvarea problemelor pământești nu este prioritară! La urma urmei, se spune: „Ci căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6:33).

 

Dacă punem în centru căutarea lui Dumnezeu și a voinței Sale sfinte, toate celelalte vor fi date – aceasta este o lege dumnezeiască constantă. În caz contrar, ne izolăm de Domnul și ne condamnăm la o existență mizerabilă și mohorâtă în afara Proniei lui Dumnezeu.

PUBLICITATE

 

Să ne amintim și de cuvintele Mântuitorului:

 

PUBLICITATE

„Împărăția Cerurilor se ia cu forța, iar cei care se străduiesc o ridică” (Matei 11, 12).

Din cauza naturii noastre păcătoase căzute, inima noastră este un teren propice pentru rău. Iar lucrurile rele care se întâmplă în lume pornesc din inima noastră. Prin urmare, trebuie să ne supraveghem în mod constant și să facem eforturi pentru a nu ceda răului și a nu deveni în niciun caz un propagator al acestuia. Bunătatea necesită o constantă stăpânire de sine.

 

PUBLICITATE

Dar răul este ușor de făcut – trebuie doar să pui mâinile în jos. Împărăția lui Dumnezeu poate fi în fiecare dintre noi, dacă depunem toate eforturile pentru a lupta împotriva împărăției păcatului care trăiește în inimile noastre.

 

Sfântul Dreptcredincios Ioan de Kronstadt spune:

PUBLICITATE

 

„Există în noi mult rău interior, natural, care trebuie eradicat și care, asemenea unui șarpe care vrea să ucidă, se împotrivește și ne lovește; că există un dușman puternic al Împărăției lui Dumnezeu, care prin toate măsurile încearcă în permanență să scoată din noi Împărăția lui Dumnezeu și să instaureze în noi împărăția lui, împărăția păcatului, a întunericului, a confuziei, a întristării și a strâmtorării. Să nu vă mirați, așadar, că spre împărăția luminii trebuie să se meargă mereu pe cale”.

 

PUBLICITATE

Pocăința constantă este calea de a pătrunde.Pocăința curăță sufletul și permite luminii să străpungă întunericul. Pocăința înlătură „molozul și resturile” care împiedică mișcarea Duhului lui Dumnezeu în noi. Realizarea păcătoșeniei și a lipsei noastre de valoare este începutul pocăinței și, astfel, al mântuirii.

Al doilea sfat la fel de important al Sfântului Ignatie este „Încurajați-vă din nou.

 

PUBLICITATE

Sensul principal este să sperăm până în ultima clipă. În niciun caz să nu vă descurajați și să nu vă lăsați pradă disperării. Pentru cel care cade și se ridică din nou, care urcă de la ultima tărie, există întotdeauna o mână de sprijin și de întărire întinsă. Nu putem să ne salvăm sau să facem vreun bine prin propriile noastre forțe – doar prin Harul lui Dumnezeu.

 

Avem nevoie de un echilibru între conștientizarea păcătoșeniei și neputinței noastre (fără a cădea în disperare) și speranța mântuirii – un astfel de echilibru spiritual la limita dintre disperare și speranță. Iar o astfel de persoană nesigură va primi întotdeauna ajutor.

PUBLICITATE

 

Din seria „100 de sfaturi spirituale ale Sfântului Ignatie (Briancianinov)”. Discutate de Mitropolitul Antonie (Pakanich).


Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *