Domnul vine si ne cauta in fiecare loc si mai ales acolo unde muncim, unde ne desfasuram viata zilnica. Si le spune pe rand, lui Petru si lui Andrei, fratele lui si apoi lui Iacob si apoi lui Ioan fratele lui: Veniti dupa Mine! E atat de scurt cuvantul pe care Domnul il adreseaza si totusi atat de puternic. Nu le da explicatii, de ce sa Ii urmeze Domnului, nu le zice nimica, doar atat: Va vreau cu Mine! Vreau sa Imi urmati Mie!
Atat de puternic este cuvantul Domnului, incat ei nu cer explicatii. Pentru ca noi de regula cerem foarte multe explicatii. Cand cineva ne roaga pentru ceva intrebam: Dar de ce, dar cum?; si mai zicem si acest lucru: Dar mie cat imi iese de aici? Domnul ii cheama direct pe fiecare si zice: Veniti dupa Mine! Si ei nu precupetesc sa Ii urmeze Domnului, lasa toate.
Si ne explica Evanghelistul Matei acest moment folosind doua cuvinte care se repeta in cazul amandurora dintre cei trei frati. Ni se spune asa, ca lasand toate au plecat, atunci, “lasand toate“. Vorbim in acest sens de o intensitate a momentului. Cand vine Domnul nu mai stai pe ganduri. Nu e ca si cand vecinul iti spune: Vino pana la mine la o cafea. Cand Domnul te cheama, le lasi pe toate si te duci, pentru ca nu mai ai sansa tot timpul sa ti se intample asa. E acea intuitie a prezentului.
Astazi, de exemplu, Dumnezeu ne-a chemat sa venim la Sfanta Liturghie. Cand azi dimineata ati primit acest gand in minte, imbraca-te si du-te la Buscatu, nu mai stam pe ganduri, plecam, ca e ploaie, ca e vant, nu mai stam pe ganduri pentru ca e chemarea pe care ne-o face Domnul astazi, nu ieri si nu maine. Pentru ca nu stim daca maine vom mai acea aceasta sansa. [Maine]-le nu e al nostru.
E foarte important sa intuim aceasta chemare a lui Dumnezeu si sa-L ascultam pe Dumnezeu, nu sa amanam. Ca asta e problema noastra majora, ca amanam. Nu ma duc duminica asta la biserica ca ploua, ca e frig, lasa ca ma duc duminica viitoare. Duminica viitoare vine cineva in vizita, nu ma duc acum, ca ma duc duminica cealalta.
Si asa trece viata noastra: amanand, amanand, amanand. Si Domnul zice: nu asa! Eu vreau sa vin astazi in casa ta. Pentru ca asa stim din Evanghelie, spune de mai multe ori: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia. Cand te cheama Domnul, nu mai stai pe ganduri, nu ai voie sa mai stai pe ganduri, ci le lasi toate.
Si aici se exprima aceasta radicalitate a chemarii: ca la Dumnezeu nu merge cu jumatati de masura, nu merge sa Ii dam 5 minute din zi, ci merge sa-I dam toata ziua, de dimineata pana seara, cand muncim, cand ne rugam. Daca ne rugam numai cand ne rugam, sa stiti ca nu ne rugam.
Cand femeia face curatenie in casa, cat s-ar putea ruga de frumos: Doamne, curata sufletul meu precum curat eu casa aceasta! Cand se duce omul la munca, zice: Doamne binecuvanteaza familia mea care trebuie sa traiasca din ce fac eu aici. Si asa mai departe, toate lucrurile pe care le facem, daca le facem cu rugaciune, Domnul este prezent acolo si viata noastra se schimba foarte tare.
PS Benedict Bistrițeanul
