Dumnezeu așteaptă de la noi hotărârea sinceră de a ne plăti toată datoria față de EL. Vrea să ne analizăm foarte în amănunt greșalele și scăderile și întunericul din suflet ca mai apoi să curățim tot.
Datoria niciodată nu va va putea fi plătită integral, curățitea sufletească nu o vom putea face noi în totalitate. Dumnezeu va veni cu mila SA cea mare dacă se îndeplinesc câteva condiții:
Să nu fim vicleni în dorința de a ne apropia de EL să nu-L folosim pentru interesele noastre mărunte
Să arătăm față de oameni aceeași milă pe care o așteptăm de la EL
Să renunțăm la atitudinea de sugrumare a aproapelui de sufocare a lui cu pretențiile noastre mereu mărite și tot mai absurde
Să ne iasă din cap ideea ca suntem stăpâni peste vreun om, oricât de neinsemnat ni se pare el. Chiar dacă ne-am obișnuit poruncitori și superiori în atitudini, tot DUMNEZEU rămâne stăpânul suprem.
Pentru cine ratează atitudinea de milă față de tot omul și față de întreaga făptură DUMNEZEU chiar va cere plătirea întregii datorii pe care o avem față de el. Din neputința noastră de a plăti vreodată ceea ce datorăm LUI rezultă de fapt suferința veșnică.
Starea de îndatorat veșnic care nu a vrut să ierte nicio datorie.Mentalitatea de Bancă Financiară și de cămătărie care jupoaie piele de pe om a intrat și în sufletele noastre. Nu iertăm nicio datorie.
Nu trecem cu vederea nicio rată și știm mereu să punem dobânzi peste dobânzi, să recalculăm datorii și să prelungim termenele de îndatorarea. Am vrea ca fiecare om și întreaga existență să ne datoreze câte ceva, poate chiar și viața lor. Această mentalitate aduce peste omul trăirea datoriei veșnic neiertată.
