Sfânta Hristina a trăit în secolul al 2-lea în cetatea Tirului. S-a născut din părinți păgâni, tatăl ei fiind ighemonul cetății. Numele pe care i l-au pus după naștere s-a făcut din pronia lui Dumnezeu, căci această fecioară avea să ajungă la vrednicia acestui nume, devenind mireasă și muceniță a lui Hristos.
Crescând ea și ajungînd la vârsta de unsprezece ani, frumusețea ei nemaipomenită a început să se vădească. Iar tatăl ei, voind să o ferească de privirile oamenilor, a hotărât să o țină într-unul din cele mai înalte palate ale sale, păzind-o ca pe ochii din cap.
Fiind pețită de mulți tineri bogați și de neam bun pentru frumusețea ei, ighemonul nu vroia să o dea nimănui. Dorea mai degrabă să o închine zeilor. De aceea, la porunca lui, ea trebuia să aducă zilnic jertfe zeilor celor făcuți din aur și să slujească lor în toată vremea.
Însă pe cât crește cu anii, fecioara creștea și cu înțelegerea cea bună, căci Dumnezeu a binevoit să îi descopere credința cea adevărată. Când privea pe fereastră către cer, se minuna de mărețiile creației și de splendoarea stelelor, cugetând la Ziditorul lor și îndoindu-se de puterea zeilor celor neînsuflețiți în care tatăl ei credea cu ardoare.
Luminându-i-se mintea și ajungând la cunoștința adevăratului Dumnezeu, nu voia să se mai închine idolilor, nici să le jertfească tămâie. Ci cu și mai multă dorire suspina întru sine zicând:
„Până când inimile omenești vor petrece prea întunecate și până când cugetul lor cel neînțelegător va fi înnegurat și nu va privi spre Domnul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul și l-a împodobit cu o podoabă nevăzută ca aceasta?”
Simțind cu inima că Dumnezeul Cel viu și adevărat locuiește în cer, i s-a aprins inima de dragostea Lui. Așa a început a se închina și a se ruga Lui, căci dorea mult să Îl cunoască și El să i se descopere.
După ce s-a rugat mai multe zile cu lacrimi și cu post, Dumnezeu a cercetat pe tânăra fecioară printr-un înger care a însemnat-o cu semnul Sfintei Cruci și a numit-o mireasă a lui Hristos.
Aducând-o la înțelepciune și desăvârșita cunoaștere a lui Dumnezeu, i-a vestit că va pătimi din mâna a trei chinuitori pentru Dumnezeul Cel slăvit în Treime. Întărindu-o spre această luptă, i-a dat o bucată de pâine să mănânce fiind slăbită din pricina postirii.
Tânăra Hristina se bucura mult cu sufletul după această îngerească arătare și Îi mulțumea Mântuitorului. A început apoi și mai mult a se ruga și umplându-se de râvnă pentru Dumnezeu a sfărâmat zeii, aruncându-i pe fereastră pe ulița cetății.
Când ighemonul s-a suit în palat să se închineze idolilor a văzut că aceștia nu mai sunt. Aflând de la slujnice ce s-a întâmplat, s-a umplut de mânie și a început să o lovească pe Hristina cu mâinile și cu cuvinte de ocară.
Fiind întrebată de ce a făcut o faptă ca aceasta, ea nu răspundea nimic, dar mai apoi a început a mărturisi pe Dumnezeul Cel din cer, Ziditorul tuturor, defăimându-i pe zeii cei nesimțitori.
Fiind orbit din pricina furiei, ighemonul a ucis cu sabia pe toate slujnicele fetei, iar pe ea a supus-o la chinuri cumplite. A pus să o bată cu vergi și bice, după care legând-o, au aruncat-o în temniță. Aflând despre aceasta, maica ei a alergat către dânsa și se ruga cu lacrimi să se lepede de Hristos. Dar fecioara nici nu vroia să audă, ci mai vârtos mărturisea pe Cel a Cărui nume îl purta.
Petrecând o noapte în temniță, ighemonul a scos-o pe fiica lui la judecată, uitând de dragostea părintească. A încercat mai întâi să o ademenească prin cuvinte dulci, dar ea neplecându-se, a început a o amenința:
„Tu ești slugă a satanei, iar eu sunt roabă a lui Hristos și acum nu sunt fiică a ta, pentru că am ca tată pe Ziditorul meu”.
Sfânta Hristina a fost spânzurată goală și rănită cu fiare ascuțite. Tot trupul ei curat și feciorelnic a fost strujit și carnea căzând de pe ea, a rămas numai oase.
Iar ea, luând o bucată din carnea de pe jos, a aruncat-o în obrazul tatălui ei: „Mănâncă carnea fiicei tale!” Dar el, mâniindu-se, a pus să o întindă pe o roată de fier și să toarne peste ea ulei fiert. Aprinzând sub roată foc, a început a o frige pe ca o mâncare. Nimeni în trup omenesc nu ar fi putut îndura asemenea pătimiri dacă Dumnezeu nu ar fi întărit-o pe dâns, pentru slava numelui Său.
Apoi deodată, o văpaie înaltă de foc s-a îndreptat spre păgânii care priveau, arzându-i pe toți, ca la o mie, iar sfânta a rămas nevătămată. Băgând-o din nou în temniță, un înger al Domnului a venit la ea și a vindecat-o de răni, făcând-o întreagă ca înainte de strujire. Dându-i din nou pâine spre întărire, s-a făcut nevăzut de la ea.
A doua zi, din porunca tatălui ei, fecioara a fost aruncată în mare, cu o piatră legată de grumaz. Dar îngerul din nou i s-a arătat, scoțându-o pe ea din adânc și făcând-o să umble pe mare ca pe uscat.
Și pe când se afla în acea apă, un glas de sus s-a auzit peste ea care a însemnat Sfântul ei Botez. Văzând pe Domnul în cer și mângâindu-se prin cuvintele Lui dulci, a ieșit din mare arătându-i-se ighemonului.
Nici la vederea atâtor minuni nu a crezut în Hristos, căci era cuprins de orbirea diavolească. Cugeta cmai degrabă că cele ce se fac sunt vrăji. Atunci a poruncit să o ducă iarăși în temniță, vrând ca a doua zi să o taie pe ea cu sabia. Însă Dumnezeu a făcut ca însuși ighemonul să fie tăiat de coasa morții, iar sfânta muceniță să rămână vie.
După moartea tatălui ei a venit la cârmuirea cetății un alt ighemon păgân, care a început din nou să o chinuiască pe sfântă.
A pus să o bată, să o taie cu unghii de fier și să o ardă cu foc. Dar ea mai tare se întărea și strălucea precum un diamant. Prin rugăciunea ei a sfărâmat pe zeul Apolon. Iar când acesta a căzut și s-a făcut bucăți, a murit și ighemonul.
Îndelunga pătimire a sfintei Hristina nu a fost zadarnică. Văzând poporul minunile care se făceau prin ea, au crezut în Hristos ca la trei mii de suflete.
Ajungând la cârmă un alt conducător păgân, sfânta Hristina a început să fie din nou supusă la munci, după cum i-a vestit îngerul. Acesta era al treilea și ultimul chinuitor.
Înainte de moartea sa, sfintei i-au fost tăiați sânii, apoi limba. Și aruncând-i-o în fața ighemonului, acesta a orbit pe loc. Apoi a poruncit să o dea spre moarte, împungând-o cu fiare ascuțite. Și așa și-a dat sfânta sufletul în mâinile lui Hristos.
Pătimirile Sfintei Hristina arată cât de mare este puterea Dumnezeului Celui viu, că nici unul din cei trei ighemoni păgâni nu au putut să biruiască o tânără fecioară.
Cântarea 1
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Bucură-te, purtătoare de chinuri, Prealăudată Hristina, care te-ai arătat muceniţă Mântuitorului nostru Hristos şi ai părăsit toată rătăcirea şi necredinţa cea părintească.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzând pe vrăjmaşul surpat şi zăcând înaintea picioarelor pruncii purtătoare de chinuri, să dăm cu toţi laudă Mântuitorului, Cel Ce o a arătat pe ea purtătoare de biruinţă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dorit-ai să vezi, podoaba cea frumoasă a Mirelui tău, curată; pentru aceea, te-ai înfrumuseţat pe tine luminat cu dumnezeieştile chinuri, ceea ce eşti purtătoare de chinuri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Zămislit-ai pe Cuvântul Tatălui Cel Unit cu trupul cel din tine după al Său Ipostas. De Acesta dorind Hristina, a câştigat lauda muceniciei.
Cântarea a 3-a
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întinzându-ţi ochii şi cugetul la cer, mărită, prin mijlocirea zidirilor ai cunoscut pe Ziditorul tău.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Credinţa în Dumnezeu o ai avut bogăţie nerăpită, pentru aceea ai părăsit sărăcia idolilor, cinstită fericită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Tu, muceniţă, fiind cumplit legată de lemn şi suferind schingiuiri cântai laudă de mulţumire lui Hristos Făcătorului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Alinează-mi tulburarea cugetului, curată Stăpână, încetează toată întristarea sufletului meu, ceea ce ai născut pe Hristos Domnul.
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit dumnezeirea Ta.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndulcindu-te de dumnezeieştile priviri ale Mirelui tău, muceniţă cea cu numele lui Hristos şi uitându-te la frumuseţile Lui, te desfătai cu bătăile.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind legată pe roată, muceniţă ai strigat: Te măresc pe Tine, Doamne şi slăvesc numele Tău, al Celui Ce faci puternici pe cei ce Te doresc pe Tine.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lipitu-m-am de urma Ta, Hristoase, fiind rănită de dorirea dragostei Tale; ci arată-mă purtătoare de biruinţă, strigai, muceniţă, când erai supusă la chinuri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nesuferind dragostea ta cea către Hristos, Sfântă Muceniţă Hristina, ticălosul tău tată cel fără de Dumnezeu, cumplit te îngrozea cu felurite chinuri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Slăvitul între prooroci Isaia, Toiag te-a numit odinioară, care ai odrăslit pe Domnul, Născătoare de Dumnezeu, Maică pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a
Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe una ce te-ai făcut înger în trup, muceniţă, îngerii cei cereşti te hrăneau pe tine cu hrană îngerească.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu te-ai lepădat de Piatra Vieţii, Muceniţă Hristina; pentru aceea, legându-te de piatră, vrăjmaşii te-au aruncat în apă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Răpitu-te-ai către înălţime, zburând ca o turturea, cu aripile dumnezeiescului Duh şi te-ai odihnit la Ziditorul tău.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Înviază-mă pe mine cel ce sunt mort prin păcate, Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut viaţa cea fără de păcat.
Cântarea a 6-a
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndulcitu-ţi-s-a inima de dulceţile Doritorului tău Cel preadulce, purtătoare de chinuri. Şi alergând către mirosul patimilor Lui, strigai: Mă îndulcesc trăgându-mă de dorirea Ta, Împărate al tuturor şi pentru dragostea Ta sunt înjunghiată.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzându-te tatăl tău, muceniţă, că iubeşti pe Tatăl Ceresc, a arătat către tine minte de închinător la idoli şi te-a supus la chinuri de multe feluri, că nu şi-a cunoscut păgânul hotarele firii sale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un crin şi ca un trandafir cu miros dulce ai înflorit în văile mucenicilor, picurând dar de mir făcut cu miresme şi ai înmiresmat inimile credincioşilor, Cinstită Muceniţă Hristina, cea cu numele lui Hristos, ceea ce eşti părtaşă Sfinţilor Îngeri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Înţelegând grăitorii de Dumnezeu proroci adâncimea tainei tale, Fecioară, fiind luminaţi mai înainte de dumnezeiescul Duh, prooroceşte au vestit de mai înainte că aveai să fii cu adevărat Maică a Stăpânului tuturor.
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDAC
Porumbiţă cu chip de lumină te-ai cunoscut, având aripi de aur şi către înălţimea cerurilor ai sosit, Cinstită Muceniţă Hristina. Pentru aceea, săvârşim, mărită, prăznuirea ta, închinându-ne cu credinţă raclei moaştelor tale, din care izvorăşte tuturor cu adevărat dumnezeiască tămăduire sufletelor şi trupurilor.
Cântarea a 7-a
Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreunându-te cu focul cel vâlvâitor, lăudai pe Făcătorul de bine al tuturor, Care a răcorit inima ta, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind să dobândeşti numai pe Dumnezeu, n-ai purtat grijă de mădularele care ardeau în văpaie, nu te-ai lepădat de Hristos, fecioară, ci cântai: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu ploile sângiuirilor tale ai secat râurile nebuniei idoleşti; iar acum, revărsând noianuri de tămăduiri, potoleşti văpaia patimilor, fecioară muceniţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu dumnezeiasca ta zămislire trecând peste legile firii, Fecioară, mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Cântarea a 8-a
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dumnezeiască ocârmuire nevătămată ai trecut marea cea cu valurile supărărilor şi ale chinurilor, înecând pe şarpe în adâncimea chinurilor tale, muceniţă. Pentru aceea, ai ajuns la limanurile fără de valuri ale Raiului, grăind: Preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Omorât-ai pe şarpele cel cumplit, cu lupte de viaţă; şi cu cântările rugăciunilor tale, ai adormit fiarele cele sălbatice şi ai rămas fără de vătămare de la ele, Sfântă Muceniţă Hristina, cântând Ziditorului: Tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Cu cuvânt viu ai sculat pe cel omorât de muşcăturile şerpilor celor otrăvitori, muceniţă purtătoare de chinuri, căci Dumnezeu, Cel Ce a ascultat rugăciunile tale, Sfântă Hristina, a călcat moartea prin dumnezeiasca Sa îngropare, către care neîncetat grăieşti: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce eşti ajutătoare tare a credincioşilor, pururea Fecioară, mântuieşte-mă de înşelăciunea vicleanului balaur, care mă vrăjmăşeşte cumplit şi se sileşte să mă smerească. Că tu eşti îndreptare nerătăcită celor ce nădăjduiesc întru tine şi care cântă neîncetat: Popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori cuptorul chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: Tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind luminată şi strălucind cu podoabele muceniciei, te-ai învrednicit a vedea pe Mirele tău, Sfântă Hristina, Muceniţă mult pătimitoare.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Frumoasă este podoaba pe care ţi-a dăruit-o Hristos, Cel Ce întrece pe toţi cu frumuseţea şi te-a învrednicit de cămările cele cereşti.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreunatu-te-ai cu cetele celor fără de trup, mărită şi ai fost rânduită împreună cu adunarea nevoitorilor; roagă pentru noi pe Cel cu totul Îndurător.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pomenirea ta, Muceniţă Hristina, luminând pe cei ce te cinstesc pe tine, mai luminată decât soarele s-a arătat cu razele darurilor Duhului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iubitoare de bine, Fecioară, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit de păcate şi cu rugăciunile tale mă izbăveşte de văpaia cea veşnică.
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi, cei mântuiţi prin tine, cu cetele celor fără de trupuri slăvindu-te pe tine.
SEDELNA
Ca un alabastru cu mir, sângele tău, cinstită, cu dragoste l-ai adus lui Hristos, Mirelui tău şi ai primit de la Dânsul răsplătire vrednică de laudă. Pentru aceea, ai luat darul tămăduirilor cu puterea Duhului şi ai izgonit toată tabăra demonilor, Muceniţă, Mărită Hristina.
SEDELNA
Preasfântă Fecioară, ceea ce eşti nădejdea creştinilor, roagă neîncetat pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, împreună cu cetele cele de sus, ca să ne dea nouă iertare de păcate şi îndreptare vieţii tuturor, celor ce cu dragoste şi cu credinţă te preaslăvesc pururea.
SEDELNA
Mieluşeaua cea neîntinată văzând pe Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe lemn, tânguindu-se zicea, văitându-se ca o maică: Cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeu?
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Hristina
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Hristina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.