Cine va primi plânsul meu şi oftarea mea; dacă nu Tu, Prea Curată, nădejdea creştinilor şi scăparea pentru noi păcătoşii?La cine să alerg în durerea mea, dacă nu la tine, Împărăteasă cerească?E atâta tăcere în sufletul meu… Îl simt atât de obosit şi înlăcrimat. Îți privesc Chipul blând din icoană, şi cu mâna tremurândă te ating, povestintu-Ți necazurile inimi mele. Roagă-L pe Fiul tău să mă ierte; şi şterge cu dulcea Ta mână, lacrimile ce-mi izvorăsc din durere. Cine, dacă nu Tu, ne va apăra mai bine de nevoi? ascultă oftarea mea şi apleacă urechea Ta la rugăciunea mea! …O, tăria mea! O, nădejde neruşinată! O, viaţă şi lumină dulce a robului tău! Primeşte ruga aceasta, care se aduce ţie din inimă zdrobită în acest ceas de amară plângere….” Acum, noaptea să se facă robului tău zi de mântuire, Mireasă Dumnezeiască. Acum, bucură-se îngerii, Stăpână, şi duhurile Drepţilor de mine, ca eu cu mulţumire să slăvesc cuw bucurie preasfânt numele tău. Că ştiu că tu, Prea-lăudată, poţi către Dumnezeu, pe Care L-ai născut, toate câte le voieşti; o, Treime, închinăciunea se cuvine Ţie! O, Stăpână! Impărăteasă cerească, Tu îmi eşti Maică şi nadejdea, TU îmi eşti ocrotitoarea şi scăparea mea, acoperământul, apărarea şi ajutorul meu. Aliluia!