Sâmbăta Mare este ziua dinaintea Paştilor și ultima zi a Săptămânii Patimilor, în care creștinii se pregătesc pentru Paște. Ea comemorează ziua în care trupul lui Iisus Hristos a fost pus în mormânt.
Sâmbăta Mare mai este uneori numită Sâmbăta Paștelui.
Conform învăţăturii creştine, în această zi, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care şi-a dat viaţa pentru răscumpărarea păcatelor oamenilor, este cu trupul în mormânt, sfărâmănând moartea în iad şi cheamă la înviere întreaga umanitate. Se spune că nu este bine să dormi în Sâmbătă Mare, întrucât atunci când se deschid cerurile, Domnul poate vedea înăuntrul fiinţelor, iar dorinţele pe care ţi le pui se vor împlini şi că sufletele rudelor decedate vin la casa unde au locuit înainte de plecarea în eternitate.
Seara, lumea porneşte în linişte spre biserică, pe drum se vorbeşte în şoaptă, iar la slujba de Înviere toată lumea stă şi ascultă cu mare evlavie. La miezul nopții, preotul cheamă credincioșii să ia lumină, spunând: “veniți sa luați Lumină!”. Aceştia aprind lumânări şi transmit, mai departe, lumina, până când toată lumea are lumânările aprinse în mână.
După ce iau lumina, oamenii merg în cimitir la căpătâiul morţilor familiei şi aprind şi acolo lumânări, ca şi cei trecuţi dincolo să ştie că a venit Învierea Domnului. Lor li se dă de pomană şi în ziua de Înviere, dar şi peste o săptămână, când e Paştele Morţilor.
La plecarea spre casă, fiecare credincios este bine să ducă în căminul său lumânarea aprinsă la Înviere. Aceasta simbolizează Lumina Învierii Domnului Hristos.