Astazi se împlinesc 32 de ani de la moartea duhovnicului Arsenie Boca, iar mii de oameni sunt aşteptaţi la mormântul său.

32 de ani de la moartea lui Arsenie Boca (29 septembrie 1910 – 28 noiembrie 1989), unul dintre cei mai faimoşi călugări români, iar mii de oameni sunt aşteptaţi în pelerinaj la mormântul său de la Mănăstirea Prislop, potrivit adevarul.ro

În cele peste trei decenii de la moartea sa, „fenomenul” pelerinajelor la mormântul lui Arsenie Boca, care a luat amploare de la sfârşitul anilor 2000, a contribuit la transformările radicale prin care au trecut locurile şi comunităţile din jurul mănăstirii Prislop. 

Mănăstirea s-a extins şi a prosperat, oraşele Haţeg şi Hunedoara au beneficiat de mai mulţi turişti, iar mulţi dintre localnicii satelor din vecinătatea aşezământului au găsit noi surse de câştig, într-o zonă afectată după 1990 de declinul economic şi industrial.

Mitul Arsenie Boca, renăscut după moarte

Arsenie Boca a murit la 28 noiembrie 1989, în Sinaia, la vârsta de 79 de ani, iar potrivit dorinţei sale a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, în 4 decembrie 1989. Aici slujise în anii ´50, înainte ca autorităţile comuniste să îl trimită în închisori şi apoi îi interzică să mai îmbrace straiele preoţeşti. „La înmormântarea lui au venit câţiva localnici. Era lume puţină, nimeni nu îşi închipuia că peste ani, părintele va fi aşa iubit de români”, spune una dintre vârstnicele din Silvaşul de Sus, care l-au întâlnit pe Arsenie Boca.

Înainte ca mormântul său să devină un loc de pelerinaj pentru români, mănăstirea din Ţara Haţegului era preţuită pentru vechimea sa (din secolul al XIV-lea) şi pentru cele câteva evenimente care i-au marcat istoria. 

În urmă cu cinci secole, în vecinătatea bisericii, călugărul Ioan şi-a amenajat o chilie, scobind o stâncă ascunsă de pădurea Silvaşului. A murit însă înainte de a termina de dăltuit fereastra chiliei, ucis de vânătorii care l-ar fi confundat cu un animal sălbatic. Călugărul Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, la începutul anilor ´90, însă peştera sa a rămas o atracţie secundară pentru cei care caută mormântul lui Arsenie Boca. 

La Mănăstirea Prislop se află şi mormântul şi piatra funerară a domniţei Zamfira, fiica voievodului muntean Moise Vodă Basarab, refugiată aici după moartea tatălui său. Zamfira a contribuit la refacerea bisericii în Evul Mediu şi ar fi adus la mănăstire primele odoare făcătoare de minuni. Înainte de instaurarea regimului comunist, biserica a fost disputată de preoţii ortodocşi şi greco-catolici.

Mănăstirea a prosperat datorită lui Arsenie Boca

Din anii 2000, mitul călugărului Arsenie Boca a luat amploare, iar numărul tot mai mare de pelerini a adus prosperitate mănăstirii. „În anii ´90, foarte puţină lume venea la Prislop. Duminica, ajungeau aici câteva zeci de oameni şi cred că mulţi nici nu ştiau de mormântul părintelui Arsenie Boca. Apoi i s-a dus vestea că ar fi fost făcător de minuni, că oamenii s-ar fi vindecat la mormântul lui şi aşa au apărut pelerinajele. Înainte de a acele vremuri, câteva măicuţe locuiau la Prislop. Aveau un Aro, care mai tot timpul se strica şi ne mai cereau ajutorul cu el. Lăcaşul era destul de sărăcăcios”, relata Achim, un vârstnic din Silvaşul de Sus, care a prins şi vremurile „modeste” ale mănăstirii.

Multor săteni din Silvaşul de Sus, satul învecinat mănăstirii, li se par uimitoare transformările prin care aceasta a trecut: potecile de pământ din curte au fost înlocuite cu alei largi, pavate cu marmură, în jurul porţii de intrare a fost ridicată o clădire cu două etaje, care oferă locuri de cazare oaspeţilor, iar alte construcţii noi au fost rezervate maicilor şi elevelor de la seminarul mănăstirii. În curte au mai fost amenajate spaţii de vânzare a suvenirurilor şi obiectelor bisericeşti, ţarcuri pentru animale, instalaţii fotovoltaice şi o filigorie unde preoţii oficiază slujbele religioase. 

Mormântul călugărului Arsenie Boca a fost acoperit cu un foişor de lemn şi este supravegheat de agenţi de pază. În faţa mănăstirii, un deal a fost terasat pentru a fi amenajată aici o parcare cu peste 300 de locuri, iar drumul spre Mănăstirea Prislop, cu un sector de pământ în trecut, a fost modernizat de Consiliul Judeţean Hunedoara, ajungând la trei benzi rutiere pe unele porţiuni.

Arsenie Boca, protectorul satelor din Ţara Haţegului

Localnicii din satele învecinate mănăstirii, Silvaşul de Sus şi Silvaşul de Jos, îl consideră pe călugărul Arsenie Boca drept omul care a schimbat definitiv soarta aşezărilor din Ţara Haţegului. 

„Oamenii de aici munceau, cei mai mulţi, în combinatul din Hunedoara. Eu am lucrat la mina Ghelari. Alţii la minele de la Teliuc. Era cursă pentru muncitori din satele noastre la Hunedoara şi Ghelari. În Haţeg, lucrau oamenii din zonă la abator, la fabrica de conserve, la fabrica de bere, iar unii mai mergeau la combinatul de la Călan. Toate s-au închis după 1990, însă noi am avut noroc cu părintele Arsenie Boca. Datorită lui, mănăstirea, care devenise azil de bătrâni într-o perioadă, a renăscut, iar satul s-a animat şi el”, povesteşte unul dintre localnici. 

Multe din casele vechi din cele două sate au devenit locuri de cazare pentru pelerini ori sunt folosite şi ca buticuri şi restaurante, iar târgul din vecinătatea mănăstirii a oferit locuri de muncă şi posibilitatea de a face profit oamenilor din zonă. Mesele cu produse tradiţionale, scoase de localnici pe marginea drumului, le mai rotunjesc şi ele veniturile.

În zilele de sărbătoare, mii de oameni ajung la Mănăstirea Prislop, iar mulţi dintre ei se opresc în Hunedoara şi Haţeg. Turismul în cele două oraşe a primit un imbold, datorită apropierii de locul de pelerinaj, arătau autorităţile locale. Mulţi dintre pelerini îşi continuă călătoria spre destinaţii ca Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Castelul Corvinilor, Biserica Densuş şi Sarmizegetusa Regia.

Cine a fost Arsenie Boca  

Arsenie Boca a fost preot, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. S-a născut în 29 septembrie 1910, în satul Vaţa de Sus din Munţii Zarandului, primind numele de Zian Vălean. A fost şef de promoţie în liceul din Brad, potrivit relatărilor foştilor săi colegi de liceu.

A absolvit liceul în anul 1929 şi s-a îndreptat spre Teologie, părăsind definitiv locurile sale natale din Ţara Zarandului. În anii ’40 a ajuns duhovnic la mănăstirea Brâncoveanu din Munţii Făgăraş şi apoi la Mănăstirea Prislop, din Ţara Haţegului, aflată la circa 100 de kilometri de locul său natal.

Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat pe lista neagră autorităţilor comuniste, fiind arestat şi închis de mai multe ori, sub acuzaţii că ar fi sprijinit membri ai Mişcării Legionare.

Călugărul a fost închis în arestul Siguranţei din Braşov, a fost trimis apoi să munceasă la Canalul Dunăre – Marea Neagră, în lagărele destinate zecilor de mii de deţinuţi politici, iar până la mijlocul anilor 1950 a mai trecut prin închisorile Jilava, Timişoara şi Oradea. 

După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Duhovnicul a murit în 28 noiembrie 1989, la Sinaia, iar dorinţa sa a fost să fie înmormântat la Mănăstirea Prislop.


Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *