Mulţumiţi Domnului pentru mila Lui şi nu o refuzaţi din mândrie.

Nu vă apucaţi să-i învăţaţi pe alţii, căci aceasta este uneltirea vrăjmaşului, care v-a ţinut sub tutelă până de curând şi v-a împins acum dintr-o rătăcire într-alta. Acum el a inventat pentru dumneavoastră altă momeală, ca să vă abată de la calea mântuirii. Amintiţi-vă din ce beznă v-a chemat Domnul şi ţineţi minte că mintea dumneavoastră nu a putut să facă altceva decât să vă ducă pe căile pierzării. Domnul nu v-a însărcinat să-i mântuiţi pe alţii, căci îi mântuieşte El Însuşi pe căile ştiute numai de El. Iar dumneavoastră urmaţi-vă calea purtând cu răbdare epitimia bolilor şi mulţumind pentru ea lui Dumnezeu.

Rugaţi-vă mai des cu rugăciuni scurte: „Doamne, binecuvântează!”, „Doamne, ajută!”, învăţându-vă să le faceţi pe toate în viaţă cu binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu. Ba să primiţi în inimă şi această rugăciune: „Doamne! Tu toate le ştii. Fă cu mine precum voieşti. Amin!”.


Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *