A ramas in urma perioada examenelor de absolvire. Tot mai multi tineri surmenati zic ca nu mai au puteri si nici chef de nimic. S-au consumat de tot cu examenele de BAC, licenta, master etc.

Unii dintre ei sunt prea categorici si nu accepta decat note maxime. Au fost educati sa tinda a fi perfectionisti si, cand nu le reuseste asa cum si-au imaginat, intra intr-o isterie aparte. Nu spunem ca e rau sa tinzi a fi lider, insa trebuie sa stii care sunt limitele si puterile proprii, peste care pur si simplu nu poti trece. Nu toata lumea e de nota 10. Nu poti fi cel mai bun in toate! E nevoie, pe langa ambitie, sa le educam copiilor si intelepciunea de a-si masura si controla puterile.

O alta categorie de tineri incearca sa ingrase porcul in ajun de examene. Nopti nedormite, suparari, toata lumea le este datoare, oricine e de vina. Numai nu ei. Sigur nu le reuseste. Si incep restante, lacrimi, probleme, certuri si invinovatirea tuturor care nu le-au creat conditii de a se manifesta pe deplin.

Mai sunt si dintre cei care in afara de telefon mobil nu au purtat cu ei nimic la scoala. Toate probele au incecat sa le copieze, iar ce note iau chiar nu-i intereseaza si n-au nici un stres. Spre deosebire de primele categorii, acestia sunt plictisiti de toate, nu au pofta de nimic. Adesea zic ca nici nu merita a depune efort intelectual de vreme ce internetul este la indemana, urmand sa inveti strict doar ceea ce iti trebuie in viata de zi cu zi..

Obositi de viata inainte de a o trai sunt si tineri viciosi, care au gustat prea repede din placerile trupesti si nu se mai pot concentra asupra unor aspecte importante; unii au patima bautului, altii se „indulcesc” cu tot felul de substante interzise… si sunt in lumea lor, scrie altarulcredintei.md.

Unora dintre acestia iti vine le zici aidoma parintelui Arsenie Papacioc: „Tinerilor, dati-mi mie tineretea voastra daca nu stiti ce sa faceti cu ea!”

Practic pot fi numarati pe degete tinerii care cer intarire, ajutor si calauza de la Bunul Dumnezeu. Prea putini elevi si studenti sunt educati in duhul Scripturii, fiind gata sa strige: „Domnul este ajutorul si aparatorul meu, in El a nadajduit inima mea si mi-a ajutat.” (Psalmi 27, 9) sau „Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul.” (Psalmi 120, 2).

Problema e iarasi in noi, maturii, care incercam sa le oferim copiilor nenumarate lucruri: cursuri de limbi moderne, meditatii la disciplinele de baza, cercuri de robotica si inca multe altele, insa nu le cultivam pofta pentru o viata autentica. Sa vrea pur si simplu, sa fie oameni, sa fie de folos celor din jur, sa impartaseasca dragostea, compasiunea, sa fie grijulii si atenti cu cei din jur. Sa nu tinda a fi doar cu studii si diplome in buzunar, ci, mai intai, cu Dumnezeu in suflet. Sa invete ca in viata e mai ferice de a da, decat a lua, sa-si dezvolte puterea de a ceda, sa se smereasca de dragul lui Dumnezeu si aproapelui.

Astfel, sa ne indrumam corect copiii, fiind alaturi de ei in cautarile si aspiratiile de la orice etapa a vietii lor, aratandu-le ca fara de Dumnezeu nu putem face nimic. Sa inteleaga ca Hristos este Calea, Adevarul si Viata!

Numai atunci tinerii nostri vor fi plini de viata, vigurosi si nu vor secatui in eforturile pe care le depun in veacul acesta, premergator celor vesnice.


Loading...
Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *