Omul are asemenea puteri, incat poate raspandi in jurul sau binele sau raul. Aceste lucruri sunt foarte subtiri. Este nevoie de multa bagare de seama. Trebuie sa vedem intru bunatate fiecare lucru. Nimic rau sa nu gandim despre ceilalti.

Chiar si o privire, chiar si un suspin lucreaza asupra semenilor nostri. Pana si cea mai mica razvratire face rau. Sa avem in sufletul nostru sfintenie si iubire, pe acestea sa le raspandim la randu-ne. Sa fim cu luare aminte sa nu ne aprindem din pricina oamenilor care ne vatama; numai sa ne rugam pentru ei cu iubire. Orice ar face semenul nostru niciodata sa nu ne gandim rau despre el. Totdeauna sa cugetam binele. Vedeti pe intaiul mucenic Stefan. Se ruga: „Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta” (Fapte 7, 60). Aacelasi lucru trebuie sa-l facem si noi.

Nu trebuie niciodata sa gandim despre celalalt ca-i va da Dumnezeu vreun rau, sau ca-l va pedepsi pentru pacatul sau. Acest gand aduce foarte mult rau, fara ca noi sa ne dam seama. De multe ori ne aprindem si zicem celuilalt: „Nu te temi de dreptatea lui Dumnezeu, nu te temi ca are sa te pedepseasca?” Altadata zicem:„Nu se poate, Dumnezeu o sa te pedepseasca pentru ce ai facut”, sau „Dumnezeul meu, sa nu faci rau acestui om pentru ce mi-a facut”, ori „Sa nu pateasca acest lucru cutare”.

In toate aceste cazuri, avem in adancul nostru dorinta ca celalalt sa fie pedepsit. Insa, in loc sa marturisim manierea noastra pentru greseala lui infatisam altfel tulburarea noastra si, chipurile, ne rugam lui Dumnezeu pentru el. Insa, de fapt, noi il blestemam pe fratele, scrie altarulcredintei.md.

Iar daca, in loc de a ne ruga, zicem: „Sa-ti rasplateasca Dumnezeu pentru raul care mi l-ai facut”, si atunci ne rugam sa-l pedepseasca Dumnezeu. Chiar si cand zicem ”vede Dumnezeu”, pornirea sufletului nostru lucreaza intr-un chip tainic, inraureste sufletul semenului nostru si acesta patimeste un rau. Cand ne gandim la rau, o oarecare putere rea iese dinlauntrul nostru si se transmite celuilalt, precum se transmite vocea prin undele sonore, si cu adevarat celalalt pateste un rau. Se intampla ceva ca un deochi, atunci cand omul are pentru ceilalti ganduri rele. Aceasta se lucreaza din tulburarea noastra. Nu Dumnezeu este pricina raului, ci rautatea oamenilor. Nu Dumnezeu pedepseste, ci reaua nostra dispozitie se transmite in sufletul celuilalt in chip tainic si aduce raul. Hristos nu voieste niciodata raul. Dimpotriva, El porunceste: „Binecuvantati pe cei ce va blesteama….” (Mt. 5, 44).

Deochiul este un lucru foarte rau. Este influenta rea ce se lucreaza atunci cand cineva invidiaza sau ravneste ceva sau pe cineva. E nevoie de multa luare aminte. Invidia face mult rau celuilalt. Celui ce deoache nici nu-i trece prin minte ca face rau. Ati vazut ce spune si Vechiul Legamant? „Caci vraja viciului intuneca cele bune” (Int. Lui Sol. 4, 12).

Insa, cand celalalt este om al lui Dumnezeu si se spovedeste si se impartaseste, si are asupra lui semnul crucii, nu se atinge de el nimic. Toti demonii de-ar cadea asupra lui, nu izbandesc nimic.


Loading...
Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *