Ai întâlnit vreodată pe cineva care părea să aibă o vârstă diferită de cea la care se comporta?
De exemplu, cineva care are 20 sau 30 de ani, dar acționează ca și cum ar avea 15, poate însemna că fix la acea vârstă a fost iubită mai puțin.
Dacă părinții săi au fost nesiguri și neiubitori la o vârstă fragedă, a copilului, acea persoană nu a primit ceea ce avea nevoie.
Pentru persoanele care nu au avut întâmpinare din partea părinților, este mult mai greu să se dezvolte în adulți „iubiți”, cel mai puțin.
Ei consideră că este incredibil de dificil să intre în contact cu alți oameni, deoarece nu știu cum să aibă încredere în ei.
Ei se simt neputincioși și vulnerabili în relații intime și, de obicei, nu se pot apropia ușor de alți oameni.
Pana cand invata sa se iubeasca pe sine insusi sau in sfarsit intalneste pe cineva care ii va oferi ceea ce mereu i-a lipsit… Acest articol este si despre tine.
Parintii nostri din trecut nu stiau aceste lucruri si nici parintii lor nu au stiut. Traim traume intra-generationale dar revolutia de Constienta, psihologie si spiritualitate din ultimii ani ne ajuta sa facem un salt catre alt nivel de a intelege existenta si ne ofera chiar si unelte de autocunoastere si vindecare, cu ajutorul carora, fiecare om care le acceseaza nu contribuie doar la vindecarea sa si a intregii familii, ci la vindecarea sufleteasca a Planetei. Aceasta este calatoria catre noi insine.
Fii pentru tine parintele pe care nu l-ai avut niciodata!
Dr. Gabor Maté, renumit psiholog si specialist in psihologia dezvoltarii, ne explica pe de-o parte ceea ce multor oameni deveniti adulti le-a lipsit in primii ani de viata si in acelasi timp ceea ce au nevoie bebelusii pentru a creste adulti sanatosi emotional.
Dorind binele copiilor lor, multi adulti se vor uita in interiorul lor si vor vedea in sfarsit si pe copilul interior caruia i-au lipsit siguranta si grija de care avea nevoie, vindecandu-se prin copiii lor si contribuind la a rupe lantul traumelor de dezvoltare.
„Thich Nhat Hanh, profesorul budist spune ca <>. Asa incat eu le spun parintilor sa se uite cu atentie la vietile lor, fiindca in primii ani de viata ai unui copil el are nevoie sa se simta in confort, in siguranta si fericire. Acesta ar trebui sa fie principalul lor tel. Orice alte prioritati ai avea in viata, amana-le cat de mult poti si creeaza un mediu in care copilul este conectat si in siguranta. Iar acel copil va fi asigurat pentru toata viata. Daca te confrunti cu stres, depresie, anxietate, rezolva-le cat de repede poti si cat de mult poti. Uita-te la ceea ce a cauzat aceste stari, fiindca in aceste circumstante, copilul tau va fi afectat in mod negativ.” , explica Gabor Mate.
Inapoi la copilul interior: Fiecare varsta a dezvoltarii noastre are diverse nevoi
Fiecare varsta a dezvoltarii noastre are diverse nevoi, insemnand ca atentia si iubirea pe care o asteptam de la parintii nostri se schimba cu fiecare an care trece.
Copilaria timpurie este perioada cand increderea este construita, astfel incat, iubirea in primele luni de viata reprezinta grija compasiva a mamei fata de nevoile bebelusului ei. Daca mama nu este disponibila, ea nu ia in considerare nevoile copilului si purtarea ei face ca celui mic sa ii fie frica pentru siguranta lui. Cand astfel de copii ajung la varsta adulta, este dificil sa stabilim un contact emotional cu ei. Sau in relatiile intime ei isi supun partenerii la teste si chestionari din cauza ca au o problema neconstientizata cu increderea. Cand vine vorba despre relatiile de cuplu, ei se pot simti pierduti si vulnerabili.
Mai tarziu, intre al doilea si al treilea an de viata, copilul invata sa fie independent si sa isi dezvolte autocontrolul. Daca parintii (sau alti ingrijitori primari, in unele cazuri bunicii, unchii) au intampinat dificultati in acest stadiu de dezvoltare a copilului, ei erau, de exemplu, nerabdatori fata de copil, nu l-au lasat sa se descurce singur si au facut in mod persistent si lucruri pe care copilasul putea sa le faca si singur sau, contrar, ei l-au fortat sa faca lucruri pe care de fapt nu le putea face singur. Aceasta este perioada cand, practic, sentimentul de rusine apare in constiinta de sine a unei fiinte umane.
Se poate intampla ca in acest stadiu parintele sa fie in mod constant hiperprotectiv, fiind complet orb la nevoile reale ale copilului, si atunci copilul incepe sa isi puna la indoiala abilitatile sau capacitatea de a fi in controlul mediului inconjurator sau a lui insusi.
Deveniti adulti, acesti oameni, in loc sa fie increzatori, ei cred ca ceilalti se uita la ei cu judecata si dezaprobare. Uneori dezvolta mecanisme obsesiv-compulsive. Sau fricile paranoice pot sa se manifeste adesea.
Sa iubesti un copil intre 5 si 6 ani inseamna sa ii incurajezi independenta si sa ii sustii intiativele, cat si sa ii aprobi curiozitatea si creativitatea. Daca parintii nu ii permit copilului sa se descurce singur, ca raspuns la nevoile sale si il pedepsesc prea mult, sentimentele de vinovatie se vor ivi in el. Apoi, la varsta adulta, acesti copii mari nu se pot concentra prea mult asupra tintelor pe care le au si nu au nici determinarea de a avea in primul rand scopuri realiste pe care sa le duca la indeplinire. In plus, un sens constant al vinei poate sa cauzeze pasivitate, impotenta si frigiditate, cat si comportamente psihopatice.
La varsta scolara, sistemul nostru de valori se formeaza. Daca parintii tai, profesorii si ceilalti ingrijitori s-au indoit de capacitatile tale in raport cu cei de varsta ta, te-au descurajat de la curiozitatea si dorinta de a invata mai mult si au creat un sentiment de inferioritate, ei au distrus sentimentul tau de securitate si abilitatea de a functiona eficient in lume.
Daca copiii se simt valorizati doar in baza succesului si muncii sau insuccesului pe care il au la scoala, ei vor invata ca, doar prin in a demonstra celorlalti cat de buni sunt, pot sa acceseze iubirea. Si nu este deloc un mecanism bun prin care iti poti trai viata… mereu incercand sa arati cat de bun esti, mereu implorand in felul acesta un pic de iubire din partea celorlalti.
Nu am intrat prea mult in detalii. Aceste dinamici sunt mult mai complexe, dar aceasta scurta revizuire a stadiilor de dezvoltare ale unui copil in mod cert ne ajuta sa devenim constienti atat pentru noi insine, cat si pentru noii copii care vin astazi pe lume si au nevoie sa creasca intr-un mod mai putin problematic decat ni s-a intamplat noua.
Psihologii denumesc aceste probleme pe care le-am trait in timpul dezvoltarii nostre „traume de atasament”. Liderii spirituali numesc aceasta constientizare „intoarcerea catre sine”. Iar cand ne intoarcem catre noi insine inseamna sa ajutam semintele din noi insine care nu au crescut sa creasca si sa deznodam blocajele care s-au intamplat la diversele varste, devenind adulti deplini, capabili sa contribuim cu energia noastra pozitiva in lume.
Intoarcerea catre sine. Cum poti sa te vindeci?
Raspunsul simplu este sa oferi partii din tine ranite, copilului tau interior, ceea ce i-a lipsit. Da-i o mana de ajutor acestei parti din tine care a ramas blocata in timp sa creasca! Cati ani are? De ce plange? Cum arata? La ce se gandeste?
Vorbeste cu copilul tau interior… Ia o foaie de hartie si doua pixuri de culori diferite. Tine unul dintre pixuri intr-o mana si pe celalalt in cealalta. Daca esti dreptaci/e, scrie in numele partii tale adulte cu mana dreapta si cu mana stanga scrie din partea copilului tau interior. Daca esti stangaci/e urmeaza aceeasi strategie, dar inversata.
Cum sa vindeci copilul interior
In aceasta conversatie, tu si copilul tau interior sunteti singuri. Cine va face primul contact? Cand veti incepe sa comunicati? Raspunsurile pe care le veti primi prin acest exercitiu pot sa fie neasteptate.
Acum ca te-ai intalnit cu copilul tau interior si ai inceput sa ii vorbesti, este timpul sa stabilesti o relatie cu el. Comunica cu acest copilas oricat de mult doresti. Intreaba-l ce ii lipseste. Ofera-i ce i-a lipsit. Spune-i pe nume, spune-i cuvinte blande si iubitoare, da-i dragostea ta.
Poarta-te cu acest copil asa cum nimeni nu a mai facut-o pana acum.
Acum ca ai invatat cum sa faci acest lucru, fii tu parintele de care ai avut candva nevoie! De asemenea, ajutorul unui specialist sau specialiste in domeniul psihologiei poate fi nepretuit pe acest drum al reconectarii cu partile uitate din noi insine.
Iubirea este necesară la orice vârstă, cu atât mai mult în copilărie când se pun bazele a tot ceea ce înseamnă o viitoare ființă umană. Gândurile, sentimentele, trăirile unui copil sunt mai importante decât vă imaginați, iar atunci când nu există dragoste suficientă pot apărea blocaje pe planul întregului comportament care se reflectă într-o perioadă plină de încercări: maturitatea.
