Vocea si harul artistei au scris istorie, intr-o perioada in care putini indrazneau sa se exprime asa cum a facut-o ea. Oriunde s-a aflat, punctul de referinta a ramas Romania, iar melodiile sale au fost si continua sa fie in inimile tuturor celor care, atunci cand o vad pe o scena, de spectacole sau de gala, se ridica in picioare sa o aplaude. O personalitate unica, efervescenta, uimitoare: Margareta Paslaru.
Care este povestea intalnirii dumneavoastra cu muzica?
In casa copilariei, lipsurile anilor 50 pareau uitate cand la radio rasunau arii si coruri din opere, muzica clasica, teatru la microfon. Serile, bunica ne desfata cantand la pian Chopin, ceea ce m-a incurajat mai tarziu sa studiez, cu doamna Lia Romascu, pianul. Muzica omniprezenta era o parte importanta in viata noastra.
Ce schimbari a adus in propriile dumneavoastra ierarhii statutul de vedeta, cucerit inca din adolescenta?
Cum sa „analizez’ exuberanta, pasiunea pura de a canta? Esenta de-a darui bucurii prin muzica a dat si da sens existentei mele artistice.
Ati simtit cumva ca succesul v-a schimbat?
Nu. Succesul obliga, vocatia traseaza drumul, creativitatea o confirma.
Margareta Paslaru
Cum este sa fii si sa ramai una dintre cele mai frumoase femei din Romania?
Vai, ma flatati. Totul este relativ. Gusturile nu se discuta, persoanele publice sunt admirate sau antipatizate pentru acelasi lucru. Se spune ca „ochii sunt oglinda sufletului’. Expresivitatea lor, atitudinea comunica starea interioara a personajului, iar fotogenia completeaza cadrul.
Care ar fi definitia emotiei?
Imi displac definitiile, limiteaza. Dar va pot aminti textul propriei compozitii din 1971: „Emotii, ciudate sentimente, emotii, fiori fara nume coloreaza-n asta lume viata noastra’. I-am oferit piesa actritei Mirela Jienescu, pentru albumul „Actorii canta’ –UNITER.
Daca ar fi sa alegeti intre muzica si poezie, intre a scrie versuri si a le canta, ce ati alege?
Una nu o exclude pe cealalta, le-am interpretat atat pe rand, cat si impreuna.
Cat de mult va influenteaza parerea celor din jur? Atat a celor avizati, cat si a celor neavizati. a
Vorba aceea: cate capete, tot atatea pareri. Fara „echipa de stilisti’, intuitiv, imi conduc barcuta, astfel nu pierd filonul autentic din mine. Experimentez, invat, initiez concepte chiar daca unele sunt respinse. Imi plac noutatile indraznete. Aceia care se refugiaza in trecut au de pierdut.
Credeti in destin? De ce da sau de ce nu?
Spiritul mi-a ramas tanar, liber, ceea ce inlesneste colaborarea cu diferite generatii de artisti, de la maestrul Jolt Kerestely si fiul Andrei Kerestely, Calin Grigoriu, George Popa, pana la tineri coregrafi, regizori, cantareti, cineasti, animatori-creatori precum Paul Muresan. Cat despre „destin’, aflati mai multe ascultand versurile cu miez ale unor poeti care m-au inspirat sa compun, si propriile texte… Veti descoperi alte petale ale… Margaretei.
Care sunt artistii pe care ii admirati, care dintre cei cu care drumul dumneavoastra s-a intersectat v-a marcat?
Aceasta intrebare imi permite omagierea succinta a colaboratorilor, o parte a istoriei culturale. Fiecare deceniu mi-a scos in cale personalitati marcante, dar spatiul materialului nu ne permite includerea multora. In ordinea in care m-au invitat: Paul Ghentar, 1958, la Casa de cultura, Ileana Pop – TV, George Grigoriu mi-a compus „Chemarea marii’, inregistrata in 1959 – T6 la Radio, cu dirijorul Sile Dinicu. Valeriu Lazarov, cu Marga si Nae Nita, m-a filmat in 1960, cu „Picolissima serenata’, in onoarea Olimpiadei de la Roma. Ion Vova m-a invitat la „Ora vesela’ cu piesa „Nu stiu’ de N. Kirculescu.
Am inregistrat pe disc muzica usoara cu Alexandru Imre, muzica populara cu Nicusor Predescu. Inventam costume impreuna cu arhitectii Ghitulescu, iar celebrul N. Stroe ma invita in turnee cu bateristul Malagamba. Sculptorul Corneliu Medrea si-a dorit sa pozez „cap de expresie’ si a creat bustul „Margareta’, care se afla la Muzeul Municipiului Bucuresti – Palatul Sutu.
In 1962, Liviu Ciulei m-a adus in teatru, am cunoscut-o pe Maria Tanase, am jucat cu Toma Caragiu, cu Rodica Tapalaga in distributia piesei „Opera de trei parale’ de B. Brecht, la Teatrul „L.S. Bulandra’. Cu Tudor Marascu am lucrat si la televiziune, si la Teatrul „Ion Vasilescu’.
Melodii de H. Malineanu, Edmond Deda, Radu Serban, Horia Moculescu, Temistocle Popa, inregistram cu Aurora Andronache pentru emisiuni semnate de Ovidiu Dumitru, Alexandru Bocanet, Dumitru Morosanu, Tudor Vornicu, Titus Munteanu. M-au acompaniat trupele Rolf Albricht, Bebe Fugaru – Sincron, Savoy, Radu Goldis, Romanticii – Mircea Dragan.
La Studiourile Buftea am fost invitata de Andrei Calarasu, de Francisc Munteanu, de Lucian Bratu. I-am avut ca parteneri pe Emerich Schafferer, Ion Dichiseanu, Stefan Iordache, Marin Moraru. Doamna Elisabeta Bostan mi-a incredintat trei roluri in filmele „Veronica’. Cu domnul Laurentiu Damian am produs albumul caritabil „Stelele filmului canta’, in beneficiul UCIN.
La Teatrul „Tanase’, jucam cu Mircea Crisan, prezentand apoi impreuna Festivalul National Mamaia. Am cantat cu grupul Cantabile si cu Titus Andrei, continuand colaborarea in emisiunile sale radiofonice pana in prezent. Vara de vara jucam cu Stela Popescu, cu Stefan Banica, c uAlexandru Arsinel, in regia lui Bitu Falticineanu.
Despre vanzarile constante de discuri, presa din RDG scria: „300.000 de discuri vandute in Europa socialista’ – am primit Discul de Aur in 1968. Ca urmare, am fost invitata la Gala MIDEM. In Franta – pe scena Festivalului de la Cannes, impreuna cu personalitati precum Amalia Rodrigues, Dalida, Mireille Mathieu, Adriano Celentano, Udo Jurgens si altii; am fost onorata cu Trofeul MIDEM, Discul de Marmura in 1969, relateaza avantaje.ro.
In anii 2000, am lucrat la TVR seria galelor UNICEF si Crucea Rosie cu Liana Sandulescu, Aurel Badea, Iuliana Tudor. Apoi cu Elise Stan. Emisiuni-medalion cu Irina Negraru, Iuliana Marciuc. Campania „Artistii pentru Artisti’, in beneficiul UNITER, a fost o reusita datorata doamnelor Aura Corbeanu, Maria Morar, Zoe Balan.
Margareta Paslaru
Un mare artist se teme de banal. De ce se mai teme Margareta Paslaru?
De succes.
Ce i-ati spune unui ateu despre Dumnezeu?
Nimic. Fiecare are dreptul la propriul crez.
Fiti putin autocritica. Ce nu va place la dumneavoastra?
Faptul ca merg pe incredere. Este un cusur. A-l corecta nu-i simplu, face parte din natura mea.
Sunteti unul dintre putinii mari artisti care au ramas iubiti de o tara intreaga in ciuda distantei in spatiu si a anilor in care nu ati fost aici. Ati reusit sa fiti si un foarte bun manager al brandului personal. Aveti un secret pentru asta?
Nu. Las faptele sa vorbeasca de la sine. Toate-s ambalate cu pasiune si reprezinta darul meu oferit publicului.
Care dintre slagarele lansate va este cel mai aproape de suflet si de ce?
Fiecare anotimp a primit un slagar. „Timpul’, compozitia din 1970 a inspirat alti textieri. „Diamant fermecat’ singura creatie proprie premiata, „Lasa-mi toamna pomii verzi’; „Nu vreau sa se stinga florile de mar’; apoi: „Eu si Timpul’, „Libertatea nu se invata’ sunt doar o parte dintre sutele de inregistrari si filmari existente pe internet, alaturi de succese internationale adaptate in limba romana: „Da, da, dirladada’, „Bui, bui’, „Credeam ca nu-mi pasa’, „In gradina bucuriilor’, „Harap Alb’.
De ce un blog personal? Ce relatie are o mare artista cu lumea digitala, cu supertehnicizarea zilelor noastre?
Dinamica meseriei se schimba. Fara publicist, agent-impresar, era necesara legatura cu publicul. Exista si un website-arhiva, a primilor 50 de ani de activitate. Voluminoasa perioada 2006-2018, crearea albumelor de autor lansate anual, toate sunt pe blog, ceea ce conserva faptele, adevarul artistic, intr-o lume inundata de „fake news’, gogosi, exagerari, interpretari eronate.
Spuneti-mi un vers favorit dintr-o melodie, unul care v-a ramas in suflet si care simtiti, poate, ca va defineste.
Diversitatea intregii cariere ma defineste. Nu-i simpla alegerea dintre 1.000 de melodii, autohtone si din repertoriul universal, compozitii proprii, cuplete, muzica populara, muzica din filmele in care am jucat. S-au pastrat numai 800 de inregistrari, inclusiv cele de la TV, radio, discuri, CD, casete, DVD, emisiuni.
Spuneti-mi despre cel mai frumos moment pe care l-ati trait pe scena.
Numeroase momente au incantat publicul pe durata celor 60 de ani activi, in tara si peste hotare. Pentru bucuriile primite in turnee, pe scena si ecran, admiratorii au raspuns cu scrisori, aplauze, oferindu-mi florile iubirii. Deschideam drumuri…
Augustin Sandu – Informatia Bucurestiului, 20.11.1968: „Talentul nativ, inclinatiile si aspiratiile s-au implinit printr-o experienta utila. Caci acum Margareta Paslaru stie ce sa faca cu vocea sa, sa alterneze inflexiunile tulburatoare in registrul grav, cu tonurile ample de registru acut, stie sa frazeze si sa plaseze accente in cadenta silabelor dintr-un vers. A aruncat insa si manusa invitand la confruntari artistice veritabile pe terenul recitalului de tinuta. Cine o va ridica primul?’
Flacara nr. 705 – 30 noiembrie 1968 – Magda Mihailescu – Recital Margareta: “Nu m-a mirat catusi de putin ca Margareta Paslaru este prima dintre cantaretele si cantaretii nostri de muzica usoara care si-a luat inima in dinti si a iesit in lume cu un recital (prilejuit de implinirea a 10 ani de activitate). Cine era s-o faca? Sa nu ne ascundem dupa deget. Baietii si fetele noastre nu prea stiu sa cultive aceasta buruiana rara care se cheama ambitia de a te masura cu tine insuti.”
Margareta Paslaru
Unde va aflati linistea?
La pian. Tind mereu catre altceva…
Ce ati schimba in alegerile vietii?
Nimic. Ceea ce este esential nu se vede, se simte.
Sunteti destinata unui har unic. Va considerati o norocoasa a vietii?
Ambele parti au „noroc’ daca se intalnesc, atat cel care invita, cat si invitatul, avem nevoie unii de altii.
Ce v-a infrant in viata? Dar ce v-a inflorit?
Daca m-ar fi infrant, nu m-ati fi invitat.
Cum va fura inspiratia, unde o aflati si cat de departe va duce?
Inspiratia imprevizibila ni se daruieste cu o conditie, aceea de a lucra temeinic, intens.
Ce mai lucrati acum, ce proiecte aveti?
Creez in prezent, gandind la viitor… Pregatesc un album fotografic cu Lucian Nastase, in beneficiul noului spital care se construieste. Le felicit pe doamnele premiate (Carmen Uscatu si Oana Gheorghiu, fondatoarele ONG-ului Daruieste Viata, care construieste din donatii primul spital de oncologie si radioterapie pentru copii, au primit marele trofeu Femeia Anului 2018 din partea revistei Avantaje – n.red.), vor avea de la mine inregistrarea programului audio-terapie‚ „Vise frumoase, copii’, in care le povestesc micilor pacienti, la culcare.
Care e greul cel mai mare al unei artiste, al unei creatoare? Dar bucuriile sale?
Cred ca arta este expresia pura a divinitatii din noi. Totul este greu daca optezi pentru calitate. Fiecare artist creeaza o treapta, care serveste la urcusul noilor talente. Bucuria tinerilor de viitor, carora le-am daruit „Premiul pentru Originalitate’ din 2010 pana in prezent, este si bucuria mea.
