Copilul este plastelina in mana parintilor sai si o modeleaza cum vor ei! Nu copilul ii modeleaza pe parinti! Nu personalitatea copilului da tonul in educatie! Pesonalitatea parintilor da tonul in educatie! Si de aceea, al doilea sculptor in crucea pe care o ducem, sunt parintii!
Intr-o zi a venit la mine o doamna care avea un baiat de spovedit. Si imi sopteste:
– Parinte, vedeti cum vorbiti cu el, ca are trei facultati!
Na, ce sa-i zic.
I-am zis si eu:
– Mai baiete, scoate mainile din buzunar in biserica, si daca ai intrat fa o cruce ca nu esti in grajd! :))
El s-a sfiit, s-a inrosit tot, si parca s-a inchis asa in carapacea lui.. si a zis:
– Parinte, n-am stiut!
Ma uit la el si ii spun:
– Mama e de vina, ca nu te-a invatat! Cum? La 28 – 30 de ani, tu sa nu stii sa te inchini intr-o biserica?
I-am citit, l-am spovedit, l-am impartasit.. era cumintel, relateaza ortodoxia.me.
Si la iesire, mama da sa zica ceva, sa comenteze, iar baiatul i-a zis asa:
– Mama, taci! Puteai sa imi spui lucrul acesta de acasa, nu sa imi spuna parintele in biserica!
Vedesi? Aceasta inseamna sa ai menajamente fata de copilul tau..
„Vai, sa nu auda, sa nu stie, sa nu se sperie, ca-l deranjeaza, se supara!”
Parintele Calistrat Chifan
