Zi plină de sfințenie, Marțea Mare e momentul când trebuie să vă îndreptați mintea și sufletul și ă citiți o rugăciune care vă împlini toate dorințele.
“O, Doamne, Dumnezeule al meu! astazi stau osandit inaintea fetei Tale celei Sfinte si-mi marturisesc nevrednicia si neputinta si nestarea si saracia mea; pentru acesta, o, Izvor dulce si Noianul mile! ma rog sa deschizi stavilele cerului si sa reversi peste mine, bunatatile milostivirii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi sa plang si sa spal si sa luminez sufletul meu de intinaciunea pacatelor cu pocainta tare si adevarata.
La aceasta, iti aduc mijlocitor pe Inainte Mergatorul Ioan sa te roage sa-mi dai darul acesta catre carele zic:
O, Invatatorule al pocaintei si faclie luminata a soarelui celui de taina, Hristos Dumnezeu! primeste ticaloasa mea rugaciune;
O, marite proorocule, care esti mai mare decat toti proorocii, precum Fiul lui Dumnezeu te-a numit in Evanghelie, tu cel ce ai dezlegat legaturile starpiciunii parintilor tai, tu care ai aratat pe Stapanul Hristos, poporului; tu care L-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se; tu care ai auzit glasul cel parintesc si ai vazut pe Duhul Sfant pogorandu-Se ca un porumbel peste Dansul asculta, te rog, cererea mea, aprinde faclia pacatosului meu suflet si ma lumineaza cu darul Tau, pentru ca eu sunt spurcat cu gandurile mele cele rele si grozave, de vreme ce am risipit pamanteasca mea mostenire si m-am facut asemanator cu dobitoacele cele nepricepute si pasc impreuna cu ele, ticalosul, la aceste pamantesti, fara de a gandi vreodata la cele ceresti.
Adevarat, ingere pamantesc al lui Dumnezeu si omule ceresc, eu am covarsit pe toti oamenii intru rautati si intru lucrurile cele necuviincioase si pururea ma tavalesc in tina pacatului si n-am ramas nici azi, nici ceas, nici clipa in voia lui Dumnezeu, ci am facut numai voia mea, ca Samson cu cei straini de neam, si in groapa poftelor mele cele rele, ca odinioara Olofren, care era mai mult be at de pofta sa cea rea, decat de vi nul ce i-a dat inteleapta Iudita, care ca pe un nevrednic al vietii l-a rapus.
Amin”.
Felicia Iederă
