La Manastirea Sfantul Siluan Athonitul din Iasi, functioneaza din noiembrie 2008 Centrul de Formare si Consiliere “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, sub coordonarea monahiei Siluana Vlad.
Despre Maica Siluana se spune că este o aprigă susținătoare a implicării Bisericii în societate, prin așezăminte sociale.
Totodată, pe blog, stareța mănăstirii din Iași găsește timp să răspundă zecilor de întrebări puse de oameni care nu reușesc să rezolve singuri anumite probleme sau să-și exprime propriile gânduri cu privire la relația continuă pe care trebuie să o avem cu Dumnezeu.
Rândurile de mai jos aparțin unei persoane care le-a dat și un nume: șoseta
“Am pus apă curată iar, le-am clătit, iar a ieşit neagră. Cred că am schimbat vreo 4 ape până a ieşit aproape limpede, doar cu ceva clăbuci de la detergent. Nimic senzaţional până aici, dar puţin mai încolo m-a… lovit imaginea apei aceleia care tot neagră rămânea.
M-am gândit că… poate la asta se referă Părinţii când spun de patimile din inima omului, că nu ştim niciodată câţi şerpi mai colcăie pe acolo, chiar dacă am scăpat de 1-2 patimi „evidente”, asta nu înseamnă că am devenit nişte fulgi de nea… mai trebuie 2-3 clătiri să mai iasă!
Şi, într-un fel am simţit asta la spovedit, parcă e mereu ceva care rămâne nespus, nu pentru că n-aş vrea să-l spun, ci pentru că nu-l pot numi…e ca o boare care scapă, dar după ce-şi ia mâinile de pe capul meu, la final, şi după împărtăşanie mai ales… trec toate. Partea proastă e că mai revin.
Oricum, poate nu e cea mai inteligentă metodă, dar mi-am zis să-mi păstrez imaginea aceasta pentru momentele când mă va prinde iar mândria, lauda sau vreun aer de superioritate de care nu pot scăpa uneori. Simt cum mă înhaţă şi nu ştiu să le along.”
Răspunsul Maicii Siluana va rămâne ca o pilda necesară acelora ce cred în Dumnezeu:
“Nu mi-ai răpit timpul, ci dimpotrivă, mi l-ai umplut cu o bucurie duhovnicească. Ce îmi povestești tu este dovada vie a faptului că Dumnezeu este cu noi în fiecare clipă și în fiecare situație și că ne învață prin toate, chiar și prin lucruri atât de mărunte, cele ce ne sunt necesare pentru a ajunge în Bucuria Lui cea sfântă.
Bine faci să păstrezi imaginea acelei ape negre ca să te poți ruga pentru iertarea și vindecarea celor ascunse, a celor neștiute de mintea noastră supusă celor din afară. În același timp e foarte important să păstrezi vie în minte imaginea limpezirii sufletului tău după ce te spovedești și te împărtășești.
Lipește-te de această amintire, îndrăgostește-te de starea asta de curăție și adu-o în fața ochilor când te năpădesc ispitele. Să nu uiți că pocăința nu este doar plângerea păcatului, ci și dorirea Darului lui Dumnezeu.”
Un articol de Ileana Mlădinoiu
