„Structura gândirii se schimbă … Am observat că oamenii își reiau gândurile, pentru a vindeca obseseala și traumele incurabile anterior.” ~ Norman Doidge, psihiatru născut în Canada și autor al cărții „Creierului care se schimbă”
Neuroplasticitatea :Bine și rău
Creierul uman este maleabil. În ultimii 20 de ani, datorită dezvoltării rapide a sferelor de imagistică a creierului și a neuroștiinței, putem spune cu certitudine că creierul este capabil să se „reașeze”.
În multe privințe, neuroplasticitatea, un termen umbrelă care descrie schimbarea durabilă a creierului pe tot parcursul vieții unei persoane, este un lucru minunat.
Iată câteva motive pentru care neuroplasticitatea este necesară:
– Ne putem spori inteligența („IQ”)
– Putem învăța abilități noi, care schimbă viața.
– Ne putem recupera de la anumite tipuri de leziuni cerebrale.
– Putem deveni mai inteligenți din punct de vedere emoțional.
– Putem „preveni” comportamente, credințe și obiceiuri dăunătoare.
Din fericire , datorită capacității noastre de a dezlănțui comportamente dăunătoare, convingeri și obiceiuri, putem să ne revanșăm din nou!
Donald Hebb, un pionier timpuriu al neuroplasticității și neuropsihologiei, a spus:
„Neuronii se împovărează unul pe celălalt.
Dr. Michael Merzenich, recunoscut ca fiind cel mai renumit neurolog al lumii, a construit pe lucrarea lui Hebb, dovedind relatia dintre gandurile noastre („neuronii care se echilibrează”) și schimbarile structurale ale creierului.
Printre numeroasele descoperiri ale dr. Merzenich, aceasta poate fi cea mai importanta:
Experientele, comportamentele, gandirea, obiceiurile, modelele de gandire si modalitatile de a reactiona sunt inseparabile de felul in care creierul functioneaza.
Condițiile negative schimba creierul în rău. Obiceiurile pozitive îți schimb creierul spre bine.
Neuroplasticitatea și boala
Luați în considerare acest citat de Alex Korb, Ph.D. și auto
„În depresie, nu e nimic fundamental în creier. Este pur și simplu faptul că reglarea specială a circuitelor neuronale creează tendința spre un model de depresie. Ea are legătură cu modul în care creierul se ocupă de stres, planificare, obiceiuri, luarea deciziilor și alte aspecte dar și interacțiunea dinamică a tuturor acestor circuite. Și odată ce un model începe să se formeze, provoacă zeci de mici modificări în creier, care creează o spirală descendentă. ”
Neuroplasticitatea poate fi atât problema cât și soluția.
Vom vorbi ceva mai specific acum, discutând efectele comportamentelor negative – în special, acel comportament de a ne plânge din orice- și cum aceste comportamente modifică structura creierului.
Știm cu toții că o persoană care este permanent negativă.
Persoana care nu pare niciodată mulțumită de nimic.
Persoanele negative sunt aproape întotdeauna plângăcioase. Mai rău, vor căuta un participant care nu va mai putea suporta, la un moment dat.
Fără îndoială, enervanți pentru prietenii și familia lor, acești „plângăcioși” nu trebuie să fie pedepsiți, ci înțeleși.
Vedeți, noi toți ne plângem din timp în timp. De fapt, cercetătorii de la Universitatea Clemson au demonstrat în mod empiric că toată lumea se plânge ocazional. Unii doar că fac asta mult mai des decât alții.
În general, „plângăcioșii” se încadrează în unul dintre cele trei grupuri:
-Caută atenție: Oamenii care caută atenție plângându-se; vorbind întotdeauna despre cât de crudă este viața. În mod ironic, oamenii (raționali) au capacitatea de a ignora cu desăvârșire persoana, decât să se concentreze asupra negativității lor.
Reclamanții cronici: Acești oameni trăiesc într-o stare constantă de plângere. Dacă nu vorbesc despre atitudinea lor, probabil se gândesc la ea.
Psihologii numesc această trăire ca fiind „trecerea repetitivă a unui gând sau a unei probleme, prin minte, fără finalizare”.
„Plângăcioșii” cu nivel scăzut de EQ: „EQ” este prescurtarea pentru coeficientul emoțional , iar constituenții din acest grup nu au calificativul EQ. IQ este inteligența, EQ este înțelegerea emoțională.
Acești oameni nu sunt interesați de perspectiva, gândurile sau sentimentele tale. Ești o bordură, un zid de cărămidă, pentru ei.
Este creierul de vină?
Răspunsul este (mai mult) „Da”.
Vezi tu, cei mai mulți oameni negativiști nu vor să se simtă așa. Cine naiba ar vrea?
Comportamentele dăunătoare vor modifica inevitabil procesele gândirii. Gândurile alterate conduc la credințe alterate, ceea ce duce la o schimbare a comportamentului.
Creierul nostru posedă un lucru numit părtinire negativă . În termeni simpli, negativitatea este tendința creierului de a se concentra mai mult pe circumstanțe negative decât pe poziții ferme.
Dr. Rick Hanson, neurolog și autor al „creierul lui Buddha” , explică părtinirea negativității:
„Stimulările negative produc mai multă activitate neurală decât cele pozitive la fel de intensive. Ele sunt, de asemenea, percepute mai ușor și mai rapid. ”
Repetiția este mama tuturor învățăturilor. Când ne concentrăm în mod repetat asupra negativului plângându-ne, rearmăm neuronii responsabili de negativitate.
Nu este posibil să fii mereu „fericit” și nici nu trebuie să încercăm asta.
Cu toate acestea, ar trebui să luăm măsuri concrete pentru a contracara gândirea negativă.
Cercetările au arătat, în repetate rânduri, că meditația și atenția sunt, probabil, cele mai puternice instrumente pentru combaterea negativității.
