Adesea, oamenii sunt surprinși să afle că înțelepți precum Confucius, Mencius, Lao Tzu și alți gânditori chinezi nu erau aderenți permanenți la tradițiile ale căror învățături ar spune că cea mai bună gândire este alegerea unui anumit rol social pentru ei înșiși.
Ei erau înțelepți pașnici, care propovăduiau o coexistență armonioasă cu natura. Pot fi amintiți și printre filosofii curioși și radicali, care au îndepărtat fundamentele societății lor.
Ei au căutat să facă din lume un loc mai bun, prin extinderea limitelor capacităților umane
În mijlocul primului mileniu, î.Hr, nu a fost ușor uneori, să ridici întrebări despre cum să trăiești, ce etică să adopți și cum să construiești o societate ideală. Spre deosebire de filosofii occidentali, gânditorii chinezi nu au adresat întrebări specifice. Filosofia lor a fost pur empirică, bazată pe subiecte simple cum ar fi modul în care ne trezim dimineața.
Ei au subliniat că schimbările mari încep cu sarcinile zilnice, iar învățăturile lor sugerează că majoritatea ipotezelor fundamentale actuale, despre viață, ne îndepărtează pur și simplu de la calea adevărată. Deci, ce idei și principii considerăm corecte și ce ne oferă filosofii chinezi în schimb?
Afirmația că ar trebui să privim înăuntru și să descoperim adevărata noastră natură este destul de populară. Dar filosofii chinezi ar fi sceptici cu privire la conceptul adevăratului „eu”.
Ei au înțeles că oamenii sunt creaturi cu mai multe fațete, care se dezvoltă numai dacă trăiesc în lumea exterioară și nu se închid în ele însele. Personalitatea noastră se formează ca rezultat al acțiunilor noastre: cum interacționăm cu ceilalți oameni, cum reacționăm la lucruri, ce facem.
Te comporți diferit în conversația cu mama, colegul tău, dentistul și prietenul apropiat. Toți suntem niște creaturi complexe care se confruntă zilnic cu propriul lor tip. Și fiecare astfel de coliziune ne arată o partea nouă.
Ceea ce suntem este determinat de modelele noastre de comportament și de rutina emoțională care a devenit o obișnuință pentru noi. Și, de asemenea, înseamnă că avem multe oportunități pentru cine am putea deveni.
Fii autentic
Conform acestei ipoteze, după ce vă cunoașteți, trebuie să fiți sincer cu voi înșivă. Cu toate acestea, primul dintre celebrii filosofi chinezi, Confucius, născut în secolul al VI-lea î.Hr., a considerat altfel.
Potrivit lui, principala problemă a autenticității este că, spre deosebire de convingerile populare, aceasta nu scutește deloc o persoană de suferință. Cine este persoana adevărată pe care credeți că ați descoperit-o în voi înșivă? Aceasta este doar distribuția voastră la un moment dat.
Dacă rămâi veridic în această distribuție și o lași să-ți determine viața, atunci mai devreme sau mai târziu va începe să te oprească.
Realizând complexitatea personalității noastre și lucrăm la îmbunătățirea ei, noi ne creștem, astfel, pe noi înșine. De exemplu, crești când îți dai seama că nu ești deloc o persoană violentă doar pentru că te consideri a fi temperamental sau te rușinezi de propria ta introversiune.
Cele mai multe etichete atașate oamenilor sunt explicate prin modelele lor comportamentale, care pot fi distruse dacă se dorește. Noi nu suntem doar cei pe care noi îi considerăm a fi noi, putem lucra pentru a deveni mai buni, în timp.
Rămâi la ritualurile tale
Dezavantajul respectului nostru pentru autenticitate este suspiciunea ritualismului comportamentului nostru sau, cu alte cuvinte, pretenția. Dar nu este mai bine să fii tu însuți?
Confucius ne învață că anumite ritualuri sunt transformante, deoarece distrug modele de comportament stabilite. Când vă ascundeți furia în spatele unui zâmbet sau vă mușcați limba în loc să atacați inamicul, vă prefaceți că acționați mai matur.
Astfel, cultivăm bunătatea și generozitatea în noi înșine, în loc să devenim cel care încearcă să-și folosească dreptul de a fi cu adevărat cinstit, dar exprimă emoții distrugătoare.
Dacă repetăm ritualurile din nou și din nou, permițând comportamentului să ne controleze sentimentele și nu invers, atunci, în final, devenim nu numai diferiți, ci mai buni decât eram înainte.
Vedeți lumea ca pe ceva imprevizibil
Suntem obișnuiți să proiectăm propria noastră imutabilitate și stabilitate asupra lumii din jurul nostru. Desigur, înțelegem că viața se poate schimba, dar în același timp persistăm în a presupune că lumea este previzibilă și trebuie doar să ne dăm seama cum să ne adaptăm la ea.
Dacă o persoană se consideră talentată în matematică, atunci își continuă calea academică aleasă. Dacă i se pare că nu poate trăi fără aventuri, acest lucru afectează căutarea unui partener cu aceleași hobby-uri.
Ucenicul lui Confucius, Mao Tzu (a doua jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.) a privit lumea ca fiind ceva imprevizibil și format din mai multe părți diferite.
El ne-a sfătuit să nu evităm schimbările și să nu ne opunem să ne transforme neașteptat.
În loc să facă planuri pentru viitor, Mao-tzu a propus să construiască un fel de traiectorie de mișcare.
Nu îți mai planifica viața
Ce este în neregulă cu planurile de viață? Când planifici, iei decizii bazate pe viziunea viitoare a prezentului, și nu pe cine vrei să devii. Nu este nevoie să forțezi deciziile importante.
Urmează sfatul lui Mao Tzu și începi cu soluții simple, dar viabile.
Fii slab
Am fost învățați încă din copilărie să fim puternici și aserți în dorințele noastre. Dar Lao Tzu sugerează că slăbiciunea este mai puternică decât forța.
Cu toate acestea, gânditorul nu vorbește despre pasivitate. Dimpotrivă, potrivit lui, nu este necesar să ne dăm seama că totul în această lume este interconectat. Iar această înțelegere ne poate ajuta să coexistăm armonios cu oamenii din jurul nostru.
Armonia contribuie la capacitatea de a influența. Deci, în loc să influențăm direct oamenii, începi să observi cum poți schimba, delicat, situația astfel încât să nu aibă sentimentul că încerci să domini.
Jos cu conștiința!
Cu toții am auzit că această conștiință contribuie la stabilirea păcii și liniștii interioare, în condițiile unei vieți rapide moderne.
La prima vedere, atenția nu se deosebește de conceptul confucian al atenției față de reacțiile sale emoționale. Cu toate acestea, principiile sale (inclusiv introspecția profundă și acceptarea imparțială a ceea ce a fost descoperit) contrazic cu totul ceea ce înseamnă conștientizarea.
Spre deosebire de budism, construit pe doctrina negării „Eu”, ideea confuciană a auto-educației presupune participarea activă la viața lumească și la auto-educație prin contact și interacțiune cu ceilalți. Predă o modalitate activă de auto-dezvoltare a unei persoane pe calea spre auto-îmbunătățire.
Relatația cu familia și prezentul
Ipoteza modernă care stă la baza tuturor celorlalte este după cum urmează: am izbucnit din lumea represivă obișnuită și acum trăim așa cum noi înșine dorim.
Dar dacă luăm în considerare lumea cunoscută ca fiind una în care oamenii acceptă pasiv împrejurimile lor și încearcă să se adapteze la ordinea bine stabilită a lucrurilor, atunci putem fi numiți tradiționaliști. În acest caz, ipotezele noastre ne lipsesc de cele mai bune oportunități.
„ Calea care este limitată de scop, nu este calea eternă”. Dacă credeți că puteți să vă scrieți planul ideal pentru viața voastră, atunci v-ați rătăcit cu siguranță.” Tao Te Ching
Trebuie să acceptați faptul că sunteți creaturi complexe care trag constant în multe direcții diferite și ne putem dezvolta numai prin lucrul cu contactele noastre, cu lumea exterioară, noi impresii și reacții la ceea ce se întâmplă. Tu și întreaga ta lume se schimbă spre bine cu pași mici și simpli.
Alexandra Pîrvan
