Unul dintre cele mai simple, cele mai cunoscute și importante mesaje pe care le primim este să ne iubim aproapele. Din nefericire, acesta este un mesaj dificil pentru mulți, căci nu îl pot manifesta.
O dificultate reflectată de lipsa de politețe, observată adesea între vecini, este principalul factor care încalcă această poruncă.

Rădăcinile acestei dificultăți încep cu ideea că iubirea aproapelui nostru este o alegere. O alegere bazată pe iluzii ale egoului, inegalității și nevredniciei, cu care abordăm relația cu vecinii. Atunci când iubirea aproapelui nostru a devenit o alegere, mesajul a devenit lipsit de sens. Dumnezeul iubirii este, în fiecare dintre noi, conectiv, necondiționat, neîncărcat și nelimitat. Nu permite să faci din acest mesaj o alegere.

Iubește-ți vecinii, nu ai altă variantă!

Mesajul a fost trimis în întreaga lume, mii de ani la rândul. Este un principiu central al fiecărui sistem de religie sau credință care încearcă să promoveze legătura între oameni și Dumnezeu. Are de oferit o fundație pentru sănătatea umană și spirituală și un plan de joc pentru cea mai bună viață.

Acesta este un mesaj deosebit de important, într-o lume în care tehnologia și telecomunicațiile ne-au adus la un nivel, care ar părea să ne apropie de ceilalți, dar, de fapt, ne îndepărtează.

Iubirea aproapelui este un mesaj adesea diluat, pierdut sau uitat, atunci când întâlnim oameni noi, cum ar fi vecinii.

Atunci iubirea aproapelui începe să devină o alegere pentru mulți.

Lipsa de sens a unei relații încep cu ideea că iubirea aproapelui nostru este o alegere. Această alegere se face atunci când începem să privim negativ vecinii, diferiți de noi, cu siguranță.

Unii ar putea crede că iubirea aproapelui nostru este, însă devine o alegere numai atunci când pierdem contactul cu divinitatea și cădem adânc în umanitatea noastră. Omenirea care adesea îmbrățișează noțiunea că noi nu suntem păzitorii fratelui și surorii noastre și nu trebuie să le slujim la nevoie.

Omenirea care nu ne permite să mai iubim vecinul, din cauza diferențelor, din cauza furiei, a fricii, în loc să tratăm totul prin iubire.
Iubirea aproapelui nostru devine o alegere atunci când intervin iluziile ego-ului de separare, inegalitate și nevrednicie, asemeni unor filtrele prin care ne vedem vecinii.

Noțiunea de iubire a vecinului nostru este pierdută, iar mesajul a fost înlăturat în lipsa unei voințe. Dumnezeul iubirii, care există în divinitatea noastră, este conectiv, necondiționat, neîncărcat de negativism și nelimitat.

Implică un standard Divin, mai degrabă decât unul uman, să fie sursa îndrumării tale. Numai un ego dezechilibrat împiedică flexibilitatea.

Vestea bună este că putem deveni mai conectați la divinitate, dacă vrem. Când ne trezim din iluzia despărțirii, care operează în viața noastră, și ne dăm seama că suntem cu adevărat în legătură cu toți ceilalți, zidul separării poate să fie sfărâmat.

Când ne trezim din iluzia inegalității, care operează în viața noastră și ne dăm seama că nu putem fi decât egali și că orice diferențe nu sunt deficiențe sau inegalități, acest zid poate fi sfărâmat.

Când ne trezim din iluzia nevredniciei, care operează în viața noastră și ne dăm seama că noi și ceilalți nu putem fi decât vrednici, pentru că Dumnezeu locuiește în fiecare dintre noi, acest zid se sfărâmă.

Dumnezeul Iubirii este conectiv, necondiționat, neîncărcat și nelimitat. Când ne-am conectat la iubirea aproapelui nostru reprezentăm iubire pură. Aceasta este iubirea în care nu poate fi loc de o alegere.

Gandhi a spus: „Trebuie să fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”. În măsura în care iubirea aproapelui nostru este o alegere, trebuie să încercăm să fim acea schimbare.


Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *