Aceasta este o poveste adevărată, despre sacrificiul unei mame, în timpul cutremurului din Japonia.
După ce cutremurul a luat sfârșit, iar salvatorii au ajuns la ruinele unei case, au zărit trupul unei femei printre fisurile unui zid.
Li s-a părut ciudat, când au văzut femeia stând în genunchi, ca și cum s-ar rugă: trupul ei era aplecat în față, cu mâinile sprijinite de un obiect.
Cu greu, șeful echipei de salvare a ajuns la trupul femeii, sperând să mai fie încă în viață, dar trupul rece și rigid al acesteia l-au făcut pe acesta să înțeleagă că femeia nu supraviețuise.
Atât șeful, cât și restul echipei au părăsit casa continuând operațiunile de salvare ale supraviețuitorilor.
Totuși, din unele motive, liderul echipei a fost îndemnat de propria sa conștiință să se întoarcă la casa acelei femei.
Din nou, el a îngenuncheat, încercând să ajungă la trupul ei. Dintr-o data a strigat cu entuziasm:
“Un copil! Aici este un copil!”
Întreaga echipă a început să sape pentru a scoate copilașul dintre ruine. Era un băiețel de 3 luni, înfășurat într-o pătură, care a fost protejat de corpul mamei sale.
Evident, femeia a făcut un sacrificiu enorm pentru a-și salva fiul.
În momentul în care a început cutremurul, iar clădirea s-a prăbușit, ea și-a folosit corpul pentru a face un paravan care să-i protejeze fiul.
Când a fost găsit, băiețelul încă dormea liniștit.
Medicul care a preluat copilul pentu a-l examina, a găsit în brațele micuțului un telefon mobil care avea următorul text pe ecran:
“Dacă supraviețuiești, trebuie să îți amintești că te iubesc.”