PUBLICITATE

În prima dimineață a vieții, a venit o zână bună ținând în mână un coș și a spus: „Uite, ți-am adus daruri, ia unul și lasă-le pe celelalte la locul lor. Ai grijă, alege înțelept!”

În coș, erau cinci daruri: faimă, iubire, bogăție, plăcere și trecerea dincolo.

Bebelușul a decis rapid: “Nici nu îmi trebuie timp de răgaz, voi alege plăcerea”.
Apoi, a crescut și a plecat în lume. A căutat plăcerile tinereții, dar fiecare, la rîndul său, era de scurtă durată și dezamăgitoare, zadarnică și goală și fiecare, plecând din viața sa, îl batjocorea. În cele din urmă a spus: „Acești ani mi-au fost irosiți. Dacă aș putea alege din nou, aș alege cu înțelepciune.

Zana a apărut din nou și i-a spus: „Trei dintre daruri rămân la mine. Alege încă o dată; și oh, amintește-ți că timpul zboară și numai unul dintre daruri este prețios.”

Omul s-a gândit îndelungat, apoi a ales Iubirea; și nu a remarcat lacrimile care cădeau din ochii zânei.

PUBLICITATE

După mulți ani, omul stătea lângă un sicriu, într-o casă goală. Și vorbea cu el însuși, spunând: „Ei au plecat unul câte unul și m-au lăsat; și acum ea stă aici, cea mai dragă și cea de pe urmă iubire a mea. Dezamăgire după dezamăgire am trăit, pentru fiecare oră de fericire am plătit cu nefericire, Iubirea m-a trădat, așa că acum o blestem!

“Alege din nou” Spuse zâna…

“Mai rămân trei daruri din care să alegi, alege cu grijă!”

Bărbatul se gândi mult timp și alese faima, iar zâna plecă…

Anii au trecut, iar zâna s-a întors, găsind un om șters și gânditor, așa că i-a ascultat cuvintele:

“Numele meu a fost șoptit de aproape fiecare om de pe acest pământ, iar o bună perioadă m-a bucurat. Apoi, a venit invidia, ura și persecutarea. începutul sfârșitului…finalul a adus milă, ceea ce reprezintă funerariile faimei. Cât de amar…”

“Haide, mai alege o dată! Zise zâna…

“Mai ai de ales dintre două daruri… ce alegi?”

“Bogăția! Ce orb am fost, măcar acum viața va merita a fi trăită! Voi petrece, voi risipi orbeste. Acești batjocoritori și disprețuitori se vor târî în mizeria din fața mea și îmi voi hrăni inima înfometată cu invidia lor. Voi avea toate luxurile, toate bucuriile, toate vrăjile duhului, toate mulțumirile corpului pe care omul le deține. Voi cumpăra, cumpăra, cumpăra! respect, respect,respect. Am pierdut mult timp și am ales rău înainte, dar să treacă toate; Atunci eram ignorant și acum am luat tot ce e mai bun.”

Au trecut trei ani scurți și a venit o zi când omul ședea tremurând, avea ochii goi și era îmbrăcat în zdrențe.

„Blestemate fie toate darurile lumii. Am greșit cu fiecare alegere făcută. Nu sunt daruri, ci doar împrumuturi. Plăcerea, dragostea, faima, bogățiile: sunt doar deghizări temporare pentru realități de durată – Durere, Suferință, Rușine, Sărăcie.

Zâna a spus atunci că nu mai rămăsese decât un dar, dar unul care păruse fără valoare, la început.

„ Adu-mi ultimul cadou! Sunt obosit, m-aș odihni.”

A venit atunci zână, aducând din nou patru daruri, dar trecerea în neființă lipsea. Ea a spus: „I-am dat-o animalului de companie al unei mame. Era ignorant, dar avea încredere în mine, cerându-mi să aleg eu. Tu nu mi-ai cerut să aleg.

„Și mie ce mi-a mai rămas?”

„Să trăiești o bătrânețe nefericită…”


PUBLICITATE
Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *