Scrii despre semnul crucii ca acum, in societate, se considera ca nu este normal sa-ti faci cruce. De pilda, cand porneste trenul pe calea ferata vrei sa-ti faci cruce, dar te temi de batjocuri; oricum, afli indata dezlegare nedumeririi in cuvintele Mantuitorului: iar cine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acela Ma voi rusina si Eu (Lc. 9, 26) si asa mai departe.
De ajuns ar fi si aceasta pentru a va face sa tineti fara teama randuielile religioase; exista insa, in invatatura crestina si multe alte locuri care ne invata sa nu ne luam dupa lume si dupa obiceiurile ei nu puteti sluji la doi domni – si lumii, si lui Dumnezeu; cine va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu (Iac. 4,4) – cu lumea, adica cu obiceiurile lumesti care nu se potrivesc cu cele religioase.
Din pacate, pe acestea societatea „nu le considera normale. Si atunci, ce este de facut? Mantuitoare este pecetea crucii si a numelui lui Hristos: vezi cum se straduie vrajmasul sa atinga scopul sau atotpierzator, punand pecetea celui potrivnic pe frunte si pe mana dreapta?
Iata ce scrie Sfantul Efrem Sirul despre aceasta: „Si va pune pecetea sa, spurcatul acesta, nu pe un madular oarecare al trupului, ci pe mana dreapta; asijderea si pe frunte va pune insemnul cel paganesc, ca omul sa nu-si poata face cu mana dreapta semnul lui Hristos, Mantuitorul nostru, si sa nu poata insemna pe fruntea sa numele cel sfant si infricosat al Domnului si slavita si infricosata cruce a Mantuitorului, deoarece stie nenorocitul ca daca va fi insemnata asupra cuiva crucea Domnului strica toata puterea lui. Tocmai de aceea va pune pecetea sa pe mana dreapta a omului, fiindca aceasta pecetluieste cu semnul crucii toate madularele noastre, iar fruntea poarta in varful sau semnul Mantuitorul, asa cum sfesnicul poarta faclia”.
Dar cum pune vrajmasul pecetea pe frunte si pe mana dreapta?
Nu altminteri decat varand treptat in obiceiurile lumesti mestesugirile sale; pe deasupra, se ascunde pe sine si faptele sale cu viclenie, insuflandu-le oamenilor ca diavolul nu exista. Ce sa faci, deci, in asemenea situatii? Dupa parerea mea, sa urmezi Sfintei Scripturi, neluandu-te dupa lume, de care te-ai si departat in multe privinte, si sa nu te temi de batjocuri.
Sfantul Macarie de la Optina
Extras din ”Sfaturi pentru mireni”, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, pag. 35-36
