Fii flexibil, nu lăsa lumea să te facă dur. Fii prietenos, nu permite altora să te facă furios pe întreaga lume. Fii amabil, nu lăsa realitățile vieții să îți fure bunătatea inimii.
Se pare că este foarte ironic, dar trăim într-o societate care, în câteva cuvinte, apreciază bunătatea și simpatia, dar, de fapt, încearcă să ne facă oameni care nu se apreciază reciproc.
Poate de aceea oamenii de bună-credință cred atât de des că nu se încadrează într-o lume care încearcă să ne facă pe toți suferinzi, agresivi și lipsiți de iubire.
Și, într-adevăr, cum ar fi să fii înconjurat de cei care o percep ca fiind o slăbiciune?
Oamenii ale căror inimi trăiesc cu bunătate nu sunt deloc orbi față de faptul că practic toată lumea din jurul lor îi consideră slabi și nu consideră că este rușinos să își folosească bunătatea și iubirea.
Dar, cu siguranță, ei rămân cei mai viteji dintre noi toți, pur și simplu pentru că nu se tem să fie ei înșiși și merg împotriva majorității.
Și, în timp ce ceilalți vor fii mereu de acord cu duritatea modernă, oamenii cu bunătate nu vor înceta niciodată să le ofere ajutorul, chiar și acestor oameni.
Nu putem spune că acest ajutor este disponibil în orice moment al zilei sau al nopții, dar ei sunt întotdeauna gata să-și pună deoparte problemele pentru o vreme, pentru a-i ajuta pe ceilalți să le rezolve pe ale lor.
Aceștia sunt aceia care poartă problemele întregii lumi pe umeri, sunt aceia care plâng noaptea, nu pot uita de dificultățile prietenilor, ale celor dragi, ale rudelor și ale societății, în ansamblu.
Și, tocmai pentru că nu se tem că cineva le va face rău, ei decid să rămână buni cu orice preț.
Personalitatea lor este de așa natură încât ei își oferă bunătatea chiar și celor care nu o merită.
Nu pentru că aceștia nu ar putea să îi rănească, ci pentru că știu că atunci când ierți pe cineva, nu o faci neapărat pentru cel pe care l-ai iertat, ci pentru tine. Și dacă nu mergi pe calea iertării, mânia și ura îți va devora, mai devreme sau mai târziu, sufletul.
Da, ei sunt gata să ierte aproape orice, în schimbul obținerii păcii interioare, care a devenit o bază solidă pentru perseverența lor.
Oamenii cu inimă bună nu sunt deloc infailibili, fac greșeli și cad cu fața în noroi, se împiedică pe calea vieții. Ei sunt respinși, neglijați, folosiți … Și sunt zile când simt că lumea le-a întors spatele. Poate că este adevărat. Dar cu toate acestea, nu vor fi niciodată confundați cu oamenii cu un spirit slab, pentru că acești oameni sunt curajoși.
Oamenii cu inimă bună pot da cu ușurință frâu liber emoțiilor, dar întotdeauna se străduiesc să găsească fericirea.
O inimă bună nu poate fi frântă nici de un uragan teribil.
Dar, în timpul procesului de recuperare, ei ajung întotdeauna la concluzia că viața de pustnic nu li se potrivește. Ei se răzvrătesc asemeni unei păsări Phoenix și reînvie din cenușă, pentru a continua să aducă bunătate în această lume, să cultive pacea în ei înșiși și în alții și să fie fericiți, în ciuda vulnerabilității lor față de durerile lumii.
Indiferent cât de dureroase sunt experiențele vieții, oamenii buni sunt oricând gata să experimenteze această durere, ori de câte ori este necesar. Și toate astea pentru că ei sunt cei mai viteji dintre noi toți.
Alexandra Pîrvan
