Bunicii nu pleacă niciodată, ei doar devin invizibili și adorm pentru totdeauna în inimile noastre. Ne lipsesc în fiecare zi și am da orice să le mai ascultăm poveștile și să le întâlnim privirea caldă.
Bunicii au bucuria să ne vadă crescând, așa cum este firesc, dar noi suntem cei care îi vedem cum îmbătrânesc și dispar. Totuși, prezența lor continuă să trăiască în interiorul nostru, de fiecare dată când facem ceva special sau unic pentru ei: prepararea unei prăjituri după rețeta lor sau tratarea unei dureri în gât, cu un remediu învățat de la ei.
Păstrăm amintirea lor vie, dedicându-ne lucrurilor cu adevărat importante în viața unei ființe umane.
Unul dintre cele mai complicate momente din viață este atunci când ne luăm rămas bun de la un bunic, copii fiind. Ca adulți, pierderea are un impact diferit, pentru că avem atât de multe metode la dispoziția noastră pentru a face față acestei situații dificile.
Care este cea mai bună modalitate de a ajuta un copil să își ia la revedere de la unul dintre bunici?
„Adulții ar trebui să explice clar situația copiilor lor și ar trebui să le spună adevărul”, acesta este sfatul pedagogilor psihologi.
Desigur, este necesar să știți cum să adaptați situația, după vârsta lor.
Trebuie totuși să evităm greșeala multor părinți, aceea de a împiedica ultimul rămas bun al copilului cu bunicul său, în spital, sau să folosim metafore precum „bunicul s-a transformat într-o stea sau doarme în cer”.
• Trebuie să ajutăm copilul să înțeleagă această trecere în neființă, fără metafore, astfel încât să nu se creeze concepții greșite. Dacă îi spunem copilului că bunicul a plecat, este probabil că întrebarea când se va întoarce.
• Dacă încercăm să-i explicăm copilului dintr-o perspectivă religioasă, este necesar să subliniem faptul că nu se va „întoarce”. Explicațiile trebuie să fie foarte scurte, simple și la obiect.
• De asemenea, este important ca adulții să nu-și ascundă sentimentele și lacrimile în fața copiilor. Trebuie să îi învățăm că această situație nu este tabu.
• Trebuie să fim atenți la faptul că ei ne vor pune multe întrebări și că aceste întrebări necesită răspunsuri inteligente și precise. Pierderea bunicilor în copilărie sau adolescență va fi întotdeauna o chestiune foarte complexă și cel mai bun lucru pe care trebuie să-l faceți în acest moment este să stați cu întreaga familie și să fiți foarte atenți la orice întrebare sau nevoie a copiilor.
rețineți și voi un lucru, ca persoane mature, bunicii nu trec niciodată în neființă, ei doar devin invizibili și continuă să aibă grijă de noi prin darul prețios pe care îl împărtășim cu toții: capacitatea de a ne aminti.
