Se pare că frumoasa Ileana Badiu a trecut prin momente grele, chiar cele mai negre perioade ale vieții sale, dar care au reprezentat piatra de temelie a personalității sale actuale.
„As vrea sa va povestesc cateva randuri despre depresiile mele mai vechi, dar si despre cele mai recente – ca sunt sigura ca nu va inchipuiti ca eu, aia care zambesc cu gura pana la urechi in poze, sunt si o femeie care a trecut prin cateva (!) episoade depresive.
Primul a fost cand foarte devreme pentru mine si familia mea, tatal meu, medic de altfel, salvator de vieti deci, a fost diagnosticat cu leucemie acuta la varsta de 63 de ani si a murit cand eu aveam cea mai mare nevoie de el, la 22 de ani ai mei cand abia ma maturizasem, ma domolisem si incepusem sa am o relatie calda si echilibrata cu el”, a povestit Ileana Badiu
„Suferinta familiei mele, boala lunga si grea a tatalui meu, efortul maica-mii si felul brusc in care a intervenit boala, m-au socat profund. Insa cel mai tare m-a doborat faptul ca am incercat sa-mi duc demn suferinta nelasandu-i pe cei din jur sa imi vada chinul. La scurt timp a murit prietena mea foarte buna Corina, avand aproximativ varsta mea, lasand acasa 2 copii mici care aveau nevoie de ea si un barbat cu care se iubea nebuneste… a murit stupid, la 25 de km de Bucuresti, pe autostrada Bucuresti-Pitesti intr-un accident care nu avea cum sa se intample… Aceste 2 intamplari mi-au pus capac si timp de un an am avut nevoie de ajutor psihiatric care a implicat medicamente stimulatoare de serotonina dar si anxiloitice sau somnifere.
Simteam ca nu mai pot trai. Nu, nu aveam ganduri de suicid, insa nu aveam deloc placerea de a trai si totul mi se parea un efort imens… ma simteam ca si cum nu exista nici un fel de lumina la capatul tunelului. Descriu starea in cateva cuvinte, cei care insa au trecut prin traume severe stiu ca lucrurile stau mult mai complicat decat o fraza asternuta pe monitorul laptopului. Atunci, ca si in alte momente dificile cand am simtit ca nu mai pot, am apelat la psihiatru sau psiholog – in functie de caz – pentru ca am stiut ca am nevoie de ajutor. Si bine am facut. V-am dat exemplul unor traume severe pentru ca stiu ca toti putem trece prin asta, insa am avut episoade si mai putin dramatice care pentru o perioada limitata de timp m-au rapus.
Am pierdut o afacere, o casnicie, cateva sarcini in luna avansata, am stat in spital bolnava, am fost surmenata, am ingrijit rude bolnave sau am avut depresii postantale – pe scurt, situatii de viata care destabilizeaza si care produc depresii chiar si celor foarte puternici. Le-am depasit pe fiecare dintre ele pentru ca am stiut sa le constientizez, am vorbit despre ele si am cautat intotdeauna ajutor. M-am maturizat si am inteles ca depresia nu-i o rusine, ca-i o boala ca oricare alta pentru care exista solutii si tratament. Am invatat ca a fi puternic implica uneori sa fii slab si ca puterea unui om consta uneori in capacitatea lui de a cere ajutor”, a marturisit indurerata Ileana Badiu.
