Un tanar nelinistit a venit odata la marele duhovnic al timpurilor noastre, Sfantul Paisie Aghioritul. Nu se putea stapani in nici un chip. S-a aflat dupa aceea ca un duhovnic nepriceput, in loc sa-i dea un sfat intelept tanarului, a pus toate problemele si nenorocirile lui pe seama mostenirii genetice. Din cauza impasului in care s-a trezit, tanarul a cazut in deznadejde.
Sfantului Paisie ii parea rau ca oamenii se chinuiesc uneori la gandul ca au parte de o mostenire foarte grea. De fapt, demonul le trimite un astfel de gand ca sa-i infricoseze, sa le intunece mintea si sa-i scoata din fire, fara vreun motiv serios. “Chiar daca in om ar exista vreo mostenire pacatoasa, ea nu poate rezista in fata harului lui Dumnezeu”, spunea sfantul.
Cu toate acestea, duhovnicul athonit nu nega sau diminua rolul genelor. “Fiecare om a primit daruri de la Dumnezeu pentru a se folosi, chiar daca aceste daruri sunt folosite de om in scopuri bune sau rele”, mai spunea parintele. “Daca omul va folosi darurile primite spre folosul sau, atunci va atinge treapta desavarsirii.” Neajunsurile noastre, fie ca sunt rodul propriei neatentii, fie ca sunt mostenite de la parinti, sunt, de asemenea, proprietatea noastra. Fiecare dintre noi trebuie sa lupte corespunzator, pentru a se elibera de aceste neajunsuri.
Despre influenta reciproca a mostenirii si a duhovniciei scrie si duhovnicul Manastirii Pecerska din Pskov, arhimandritul Ioan (Krestiankin). Acesta avertizeaza o femeie care i-a cerut un sfat, in legatura cu complicatiile spirituale si medicale pe care le are un avort: “Uciderea copiilor este un pacat de moarte. Urmarile acestuia se rasfrang in primul rand asupra dumneavoastra, iar apoi asupra copiilor pe care i-ati nascut. Acestia se vor chinui in viata si va vor pedepsi pentru uciderea fratiorului lor in asa fel, incat nu veti putea rezista. Asa ca alegeti dumneavoastra ce doriti sa faceti in viata.”?
In alta scrisoare, marele duhovnic mangaie inima plina de necaz a unei mame care a nascut un copil anormal din punct de vedere psihic. “In puterea mea sta doar sa ma rog pentru toti cei necajiti. V-as mai sfatui sa analizati si din punct de vedere duhovnicesc cele ce se petrec cu dumneavoastra. Caci, daca nu ar fi existat boala copilului, ati fi continuat sa va «veseliti» in viata, fara sa stiti ca inaintati spre bezna. Al doilea moment important in viata dumneavoastra este acela al bolii fiului, care reprezinta o epitimie pentru cei care, din vointa dumneavoastra, nu au vazut lumina zilei. Iar daca aceasta este o epitimie, atunci va urma si iertarea. Pecetea nebuniei nu-i va face rau sufletului copilului si cei care vorbesc despre sufletul sau luminat spun adevarul.”
Staretul a binecuvantat ca fiul nenorocit sa fie dus la un spital-internat special si acolo sa fie impartasit. “Alta solutie nu exista. Caci daca el va face, in nebunia sa, rau cuiva, atunci dumneavoastra, si nu el, va veti tangui pentru fapta savarsita. Fie ca Dumnezeu sa va dea intelepciune si tarie!
Bolile urmasilor nu sunt fundamentate intotdeauna pe raul facut de stramosi. Sa luam ca exemplu hemofilia – boala monarhilor incoronati. Regii sunt oameni din carne si sange. Pentru a infrunta piedicile ivite in calea dinastiilor si a pastra dreptul la tron, acestia isi alegeau sotul sau sotia din cercul foarte restrans al rudelor regale. Astfel, in cazul conceperii pruncului, acesta avea defectiuni genetice, care nu permiteau sangelui sa se coaguleze in mod normal.
Chiar si in cazul unei traume minore, un astfel de bolnav are parte de hemoragii importante, externe sau interne. Adesea aceasta boala curma vietile reprezentantilor celor mai importante curti regale europene. Mutatia fatala l-a atins si pe printul Leopold, fiul reginei Victoria a Angliei, in aceeasi masura si pe tareviciul Aleksei, mostenitorul tronului rus.
Desi cauza hemofiliei este cunoscuta foarte bine, boala este pana astazi incurabila, afectand doar barbatii. Femeile sunt doar purtatoare ale acestui defect genetic. Totusi nu toate bolile genetice reprezinta o pedeapsa pentru greselile generatiilor anterioare. Dar cu siguranta ca orice anomalie genetica ne face sa ne gandim la radacinile noastre, la duhovnicia celor adormiti din neamul nostru si a rudelor in viata.
Dupa cum se vede, mostenirea genetica si duhovnicia trebuie privite intr-o stransa legatura. Legatura aceasta este mult mai stransa si complicata decat pare la prima vedere. Pentru a fi clarificata, trebuie intelese natura duhovniceasca si trupeasca a omului, cauzele bolilor si vindecarea lor (vezi Addenda I).
Nu suntem doar fiinte duhovnicesti sau trupesti. Dupa cum se exprima foarte bine mitropolitul Antonie de Suroj: “Deplinatatea omului nu consta in duhul sau sufletul sau, ci in unitatea dintre suflet si trup. In aceasta privinta trupul nostru este mult mai important si capata posibilitati foarte mari, in comparatie cu ceea ce credem de obicei.”!
De aceea, atunci cand analizam natura duhovniceasca a omului, trebuie sa avem in vedere neaparat partea biologica a acestuia, iar in cadrul analizarii functiilor organismului, sa avem in vedere psihologia si duhovnicia sa. Si totusi, simptomele bolilor trebuie separate de caderea morala. Nu este un secret faptul ca suntem tesuti din contradictii.
Bucuria si tristetea, inspiratia si apatia, setea de castig si mustrarile de constiinta, toate acestea sunt legate strans, intr-un nod. Sa ne amintim, de exemplu, de tarul Ivan cel Groaznic, tiranul crud si, in acelasi timp, rugatorul smerit, in timpul caruia Rusia a cunoscut mari biruinte, dar si cutremure pe masura. Cine se poate edifica mai bine cum a fost, de fapt, personalitatea acestui om?
Radacinile multor intamplari, boli si neputinte din viata noastra se afla in tainitele sufletului, in “cele mai dinlauntru ale inimii”, in faptele inconstiente, in tendintele mostenite si obisnuintele capatate pe parcursul vietii. Rolul geneticii nu poate fi totusi supraevaluat personalitatii. In cadrul acesteia au fost adunate o multime de fapte, inclusiv unele foarte interesante si controversate. Ele urmeaza sa fie analizate critic. Astfel, in “Science”, una din revistele cunoscute in toata lumea, se considera intr-o mare masura ca pana si alegerile politice, gusturile muzicale sau alegerea concediului sunt influentate genetic.
Aceasta nu inseamna, desigur, ca exista vreo gena a “predispozitiei pentru muzica rock” sau a “concediului in Alpi”. Totusi este putin probabil ca preadolescentul care este un impatimit al muzicii rock sa pretuiasca la fel de mult si cantarile bisericesti. La fel, un profesor de conservator nu va distruge totul in calea sa in urma infrangerii suferite de echipa de fotbal al carei suporter este. Este clar ca trebuie sa se aiba in vedere atat varsta, cat si educatia, reputatia, mentalitatea, cultura generala si premisele genetice ale persoanei.
Ar fi gresit sa excludem total importanta ultimelor, caci este dovedit faptul ca genele actioneaza direct sau indirect asupra functiilor si trasaturilor psihologice. Printre acestea se numara masura activitatii, a inchiderii in sine, a agresivitatii, a sexualitatii. La tanar aceste caracteristici sunt diferite fata de cele ale omului in varsta.
Nu este usor sa raspunzi la intrebarea cum anume influenteaza genele structura trupului si influenta genelor si a mediului inconjurator asupra comportamentului oamenilor este studiata de o ramura relativ noua a stiintei: genetica dezvoltarea organismului, caracteristicile psihicului si ale personalitatii. Genele pot fi legate de patimi si de pacatele de moarte prin intermediul fiziologiei organismului, prin activitatea celulelor si a tesuturilor.
Actiunea mostenirii depinde de voia lui Dumnezeu, de ispitele demonilor, de mediul inconjurator, de cercurile sociale, de educatie si, desigur, de eforturile personale ale omului. Nu punem aici la indoiala importanta factorilor genetici, ci vorbim despre comportamentul si bunastarea noastra, de sanatatea si lumea interioara, care nu sunt definite de genetica in mod exclusiv. Genele sunt fundamentul organismului. In baza acestui fundament, conformandu-se Providentei divine sau ignorand-o, omul isi poate forma personalitatea.
Din Konstantin V. Zorin, Genele si cele sapte pacate capitale, Editura Sophia, Bucuresti, 2008
