Dupa discutia mea cu un grup de liceeni in ultimul articol pe care l-am scris pe aceasta tema, am constatat ca exista o multime de lucruri legate de sistemul nostru de invatamant pe care am vrea cu totii, in calitate de elevi, sa le vedem schimbate. De la lipsa de profunzime si suprasarcina des intalnita in scoli la metodele invechite de predare ce nu tin pasul cu lumea care exista in afara scolii, au existat cateva lucruri care s-au evidentiat in toate raspunsurile noastre la intrebarea „Ce credeti ca ar trebui schimbat in sistemul de invatamant romanesc?”.
Stiind ca atat noi, elevii, cat si profesorii nostri suntem in aceleasi sali de clasa, abordand aceleasi teme si dificultati de zi cu zi, acest lucru m-a facut sa ma intreb daca si ei impartasesc aceleasi pareri despre subiect ca si noi, sau daca anii lor de experienta suplimentara in sistemul scolar le-au schimbat perspectiva. Asa ca i-am intrebat, scrie elle.ro.
Iata ce considera 5 profesori din scoli publice si private ca ar trebui schimbat la sistemul nostru de invatamant:
„Transformarea scolii in „laboratorul” de pregatire pentru viata al absolventilor. Din punctul meu de vedere, schimbarile ce se impun in sistemul romanesc de invatamant e necesar sa fie centrate doar pe elevi, astfel incat, interesul acestora pentru invatare sa creasca cu fiecare parcurs si sa rodeasca la finalul anilor de studiu.
Putem face lucrul acesta daca vom tine seama de dezvoltarea psiho-sociala a copilului in organizarea nivelurilor de studii, de volumul si continutul programelor scolare, de o abordare centrata pe educatia nonformala si informala, pe reabilitarea cadrului didactic ca OM si ca formator. Foarte important este ca schimbarea sa inceapa cu cei care implementeaza schimbarea. Deloc de neglijat ar fi frecventa cu care reinnoim si reactualizam programele scolare, metodele, formele de organizare, sursele si resursele sistemului de invatamant.” (S., invatator – invatamant primar)
„Neconcordanta intre sistemul preuniversitar si cel universitar. Pentru a putea accede la unele institutii de invatamant superior este necesara promovarea unor examene la diferite discipline. Astfel, de exemplu, pentru admiterea la Facultatile de Drept ale unor mari universitati din tara este obligatoriu sustinerea examenului de gramatica a limbii romane, in conditiile in care aceasta nu se mai studiaza pe parcursul liceului, incurajandu-se pregatirile individuale/meditatiile, sansa de a accede spre astfel de specializari scazand direct proportional cu situatia financiara a familiilor din care provin absolventii de liceu.” (B., profesor de liceu – geografie)
„Suprapopularea claselor. Lucrez cu 38 de copii in clasa. Nu ii poti solicita pe toti intr-o ora, ceea ce ar fi ideal. Corectarea lucrarilor, tezelor, este o munca in plus, faci o munca dubla. In plus, noile manuale scolare sunt traduse din autori straini si nu sunt adaptate la realitatea romaneasca, iar pe langa asta sunt foarte simplu elaborate, astfel incat multi copii destepti devin limitati de programa.” (M., profesor de gimnaziu – limba si literatura romana)
„Oamenii. Programa e cum e, manualele sunt mereu schimbate, de nu reusesti nici macar sa te obisnuiesti cu ele. Cred ca omul sfinteste locul. Daca fiecare profesor s-ar stradui mai mult sa vina cu drag la scoala, sa faca fiecare ora mai atractiva si interactiva pentru elevii sai, tinand cont de particularitatile de varsta ale fiecaruia, cred ca am putea schimba ceva in bine, in fiecare zi cate putin. Elevii se schimba de la o generatie la alta, profesorii raman aceiasi. Ar trebui sa crestem si noi impreuna. Legat de invatamantul primar, parerea mea este ca ar trebui scoase toate evaluarile, inclusiv evaluarile nationale. Elevii de la ciclul primar ar trebui educati, nu invatati.” (C., invatator – invatamant primar)
„Modul in care profesorii comunica cu elevii. Cred ca mai multi profesori ar trebui sa se straduiasca sa comunice „sincer” cu elevii lor. In calitate de colaborator care a lucrat cu cateva scoli, nu am vorbit niciodata cu elevii de undeva de sus’ si nu i-am tratat ca indivizi naivi, pur si simplu din respect pentru ei. Spre deosebire de ce ar crede unii adulti, copiii nu sunt niciodata la fel de ignoranti pe cat par si au intotdeauna intrebari, la care trebuie sa le raspunda profesorii lor cat mai onest posibil.
Elevii mei au descoperit ca pot discuta cu mine despre orice subiect sub soare, fara frica sau retinere, iar in acest timp au dobandit capacitatea de a se exprima coerent, de a dezvolta argumente si de a respecta dreptul celorlalti elevi de a avea opinii foarte diferite de ale lor. Aceste lucruri mi-au dat onoarea de a privi copii timizi transformandu-se in persoane cu multa incredere in sine, chiar inaintea ochilor mei.” (K., profesor de gimnaziu/liceu – limba engleza)
