Istoria legumelor ajunge pana in cei mai indepartati ani ai omenirii, pe cand vanatorii-culegatori au parasit Africa si au inceput sa colonizeze intreaga planeta.

Oamenii se ocupau de cultivarea plantelor chiar si in epoca de piatra. La inceput culegeau ceea ce le oferea natura: fructe, frunze, seminte, conform fasingur.info.

Apoi a inceput a se dezvolta agricultura primitiva, semanau si recoltau.

Fiecare planta are propria sa istorie. Iata unele din acestea:

Cartoful

Cartoful au aparut in Europa relativ recent, in 1565. A fost adus din America de Sud de marinarii spanioli.

Initial era cultivata ca o planta ornamentala, apoi pregateau gem din fructele verzi si abia apoi au inceput sa manance tuberculi. In Europa, pe al 1800, cartofii erau atat de rar intalniti incat erau oferiti drept cadou.

Treptat cartofii au cucerit noi zone si acum se cultiva chiar si dincolo de Cercul Arctic!

Rosiile

Patria rosiilor este la fel America de Sud. Formele salbatice ale acestei plante se gasesc si acum in Peru, pe Insulele Canare si pe Insulele Filipine.

Se presupune ca rosiile au fost aduse in Europa de catre spanioli pe la mijlocul secolului al XVI-lea. In tarile europene au fost considerate mult timp drept plante ornamentale.

Pana la inceputul secolului al XIX-lea rosiile erau considerate necomestibile in Europa, iar in America erau considerate otravitoare si chiar au incercat sa-l otraveasca cu rosii pe generalul George Washington, care dupa „otravire” a trait multi ani si a devenit primul presedinte al Statelor Unite.

Morcovii

Morcovi sunt cunoscuti si consumati in alimentatie de 4 mii de ani. Cultivarea morcovilor a continuat si in Evul Mediu, dar pana in secolul al XVI-lea era considerat drept delicatesa. Abia in secolul al XVII-lea au inceput a fi cultivati de europeni si a aparut unul dintre cele mai bune soiuri.

Usturoiul

Usturoiul, ca si ceapa, era consumat in Egiptul antic, dupa cum reiese din inscriptia de pe piramida lui Keops. Usturoiul era cultivat si in China. In alfabetul chinez hierogliful care desemneaza usturoiul este unul dintre cele mai vechi.

In Grecia antica era cultivat, dar nu era inclus in dieta zilnica, deoarece mirosul acestuia era considerat extrem de neplacut, ofensandu-i pe zei.

In Roma antica era consumat doar de saraci care il considerau drept sursa de sanatate.

Ceapa

Ceapa era cultivata de egipteni care o apreciau foarte mult.

In Grecia antica era considerata drept planta sacra, dar evitau sa o includa in mancare din cauza mirosului persistent.

Vechii romani au imprumutat ceapa de la greci. Romanii consumau zilnic cate o portie de ceapa. Pentru a evita mirosul neplacut, mancau apoi frunze de patrunjel si nuci.

In Spania si Portugalia ceapa este inclusa in dieta zilnice.

Fasolea

Prima mentionare a fasolei se gaseste in cronicile vechi chineze si dateaza din anul 2800 i. Hr. Pe atunci chinezii preparau fasole cu orez, asa cum o fac acum in India, Japonia, Coreea si Insulele Filipine.

Fasolea le era cunoscuta si vechilor romani, pregateau pudra din ea. In opinia lor aceasta intinerea pielea si elimina ridurile.

In America era cultivata si consumata de indienii din cele mai vechi timpuri. Dupa descoperirea Americii a aparut si in Europa.

Din America au venit in Europa si specii decorative de fasole, ale caror fructe sunt destul de comestibile.

Castravetii

Patria castravetelui este India, unde se mai gaseste si acum o specie salbatica a acestuia. Castravetele era cunoscut aici cu cel putin 3000 de ani inaintea erei noastre.

Castravetele se observa si in unele imagini gasite pe monumentele vechilor egipteni, reiese ca si ei consumau aceasta leguma. In templul Dahiriel-Bars, castravetii, vopsiti in verde, sunt reprezentati impreuna cu strugurii. Iar in Grecia pe timpul lui Homer exista chiar orasul Sikion „orasul castravetilor”.

Vechii romani cultivau castravetii in sere si-i puneau in saramura la butoi. In perioada antica sucul de castravete era considerat drept un produs cosmetic indispensabil care curata si protejeaza pielea. Semintele de castravete se amestecau cu pudra si se utiliza pentru netezirea ridurilor.

Ardeiul rosu

Patria ardeilor rosii este considerata partea tropicala a Americii. In Peru, in unele morminte stravechi, au fost gasite seminte ale acestei plante. Se presupune ca indienii considerau ardeiul drept o planta sacra.

Primul european care a cunoscut ardeiul a fost Columb. Judecand dupa insemnarile pe care le-a facut in jurnalul sau, acest lucru s-a intamplat la 15 ianuarie 1493 in Haiti, cand a gustat un sos traditional picant.

Ardeiul iute a fost adus de Columb in Spania, impreuna cu fasolea, tutunul si alte plante exotice. La inceput se cultiva ca planta medicinala, apoi drept condiment.

Varza

Varza este una dintre cele mai vechi culturi agricole cultivate in Marea Mediterana si Europa de Sud de mai mult de 4,5 mii de ani.

Conform unei legende zeul tunetului, Jupiter, incercand sa inteleaga doua preziceri ale Oraculului, a transpirat foarte tare. Cateva din picaturile de sudoare au cazut pe pamant si din aceste picaturi a crescut varza.

Taranii din Roma antica preferau varza cu carne de vita si cu fasole.

Vechii greci si romani considerau ca varza este un medicament care vindeca aproape toate bolile. Iar in Europa interesul fata de varza a crescut in Evul Mediu: celebrul om de stiinta, filozof si medic, Ibn Sina (Avicenna) i-a dedicat acestei plante foarte mult spatiu in enciclopedia sa de medicina teoretica si clinica „Canonul Medicinei”.

Ridichea

Patria ridichii este Egiptul si China. Despre cultivarea acesteia in Egiptul antic ne vorbesc inscriptii de pe piramida lui Cheops.

Din Egipt ridichea a ajuns in Grecia Antica si, astfel, in Europa. In timpul sarbatorilor dedicate lui Apollo, grecii aduceau la altar trei daruri importante, in viziunea lor: ridiche, sfecla si morcovi.

Spanacul

Spanacul creste in forma salbatica in Orientul Apropiat. Cultivarea sa a inceput, dupa cum se crede, in Persia. A fost adus in China pe Marele Drum al Matasii, unde la mijlocul secolului al VII-lea a primit numele de „plantaa persana”.

In regiunea mediteraneana primele informatii despre cultivarea spanacului se gasesc in trei lucrari arabe din secolul al XI-lea.

Locuitorii Europei crestine (initial Sicilia si Spania) au aflat despre aceasta planta nu mai tarziu de secolul al XIII-lea. In Italia din secolul al XV-lea spanacul se consuma in timpul Postului Mare.

Spanacul a fost introdus la curtea regala franceza de catre Caterina de’ Medici care a cerut ca acesta sa fie servit la fiecare masa.

Sfecla

Sfecla salbatica se gaseste in Iran, pe coasta Marii Mediterane, a Marii Negre si Caspice, precum si in India si China.

Sfecla era cunoscuta in Persia antica cu de 2000 de ani i. Hr., dar nu era apreciata deoarece era considerata simbol al certurilor si barfelor si se utiliza doar ca planta medicinala.

Sfecla se cultiva si in Grecia antica.

Aceasta era considerata drept simbolul certurilor si de vechii romani, dar acest lucru nu le-a impiedicat s-o includa in randul alimentelor preferate.

Imparatul roman Tiberius le-a ordonat vechilor germani sa ofere tribut sub forma de sfecla de zahar, fapt care a contribuit la raspandirea acestei legume pe Rin.

Dovleceii

Dovleceii provin din nordul Mexicului (Valea Oaxaca), unde initial se consumau doar semintele sale.

In Europa acestia au aparut in secolul al XVI-lea, impreuna cu alte „ciudatenii” din Lumea Noua. La inceput se cultivau doar in gradinile botanice.

In secolul al XVIII-lea italienii au fost primii care au folosit dovleceii necopti pentru mancare.

Ghimbirul

Ghimbirul provine din tarile Asiei de Sud. Astazi aceasta radacina parfumata se cultiva in China, India, Indonezia, Australia, Africa de Vest, Jamaica, Barbados.

In Evul Mediu ghimbirul a fost adus in Europa, unde era folosit ca medicament si condiment. Ghimbirul era considerat unul dintre principalele mijloace pentru prevenirea ciumei.

La inceputul secolului al XVI-lea ghimbirul a fost adus in America si s-a raspandit foarte repede acolo.

Acesta se foloseste in medicina si chiar in cosmetologie.

Anghinarele

Anghinarele erau cunoscute cu mult timp inaintea erei noastre.

Un soi de anghinare se cultiva in secolul al XVI-lea in Italia si Franta. In prezent este raspandit in Europa de Vest, in special in Italia, Franta, Grecia, Germania, Marea Britanie, mai putin in SUA, Canada si America Latina.

Este foarte raspandit in Franta, acesta ocupa anual peste 10 mii de hectare deoarece este foarte apreciat de francezi.

Care sunt legumele Dumneavoastra preferate?


Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *