Din cele mai vechi timpuri, vâscul a fost considerată o plantă sacră, nu doar de indienii nord-americani, ci și de norvegieni și chiar de druizi, în timp ce vechii germani spuneau că planta provine direct din cer.

Simbol pentru fericirea cuplurilor, se crede că o crenguță de vâsc aduce cu ea un înger care păzește dragostea. Iată care este frumoasa istorie a vâscului.
Legenda spune că…

Balder, fiul zeiţei norvegiene Frigga, ar fi fost răpus de o săgeată din vâsc

Lacrimile albe ale zeiţei l-au readus la viaţă, iar ea a binecuvântat planta. Potrivit altor legende, vâscul a fost atât de mult venerate, încât chiar și doi dușmani dacă se întâlneau sub un pom în care era vâsc, aceștia se împăcau, grație puterii magice a plantei. Considerat de vikingi simbol al păcii, dar și spirit care-i proteja de tot ce e rău, romanii au așezat planta sub formă de coroniță pe capul zeiței Diana, simbolul fertilității.

Sărutul sub vâsc aduce cu sine o relație lungă și fericită

Pe vremuri, de Crăciun fiecare fată stătea sub o coroniță de vâsc și nu avea voie să refuze sărutul unui băiat, acest lucru însemnând iubire și prietenie. Dacă fata nu era sărutată de nimeni, avea ghinion în dragoste anul care urma.

Tot tradiția spune că odată ce un băiat săruta o fată, trebuia să rupă şi una dintre bobiţele albe ale vâscului. După ce toate bobiţele au fost rupte, nimeni nu se mai săruta sub coroniţa de vâsc. În ultima perioadă, s-a păstrat obiceiul ca de REVELION, cuplurile de îndrăgostiți să se sărute sub vâsc, pentru a avea o relație lungă, ferictă și plină de bucurii.

Felicia Iederă


Loading...
Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *