Ceahlăul te cheamă într-un mod inexplicabil să pătrunzi în atmosfera plină de încărcătură duhovnicească, imprimată întru eternitate de neîncetatele rugăciuni ale sfinţilor părinţi, ale pustnicilor, peste ale căror oseminte coboară şi astăzi Duhul Sfânt.
Muntele Pion
La ora actuală, specialiştii afirmă că în lume există trei munţi consideraţi sfinţi. Este vorba de Muntele Tabor din Israel, unde Iisus Christos, în prezenţa apostolilor Petru, Iacov şi Ioan s-a schimbat la faţă, arătându-şi Dumnezeirea, Muntele Athos şi Muntele Ceahlău, consideraţi sfinţi, din cauza intensei vieţi isihaste şi a numeroaselor lăcaşuri sfinte ce se găsesc acolo. Până la sfârşitul secolului XIX, pe vârful Toaca se afla o toacă de lemn, alături de un clopot uriaş, ce secole de-a rândul a chemat sihaştrii la sfânta rugăciune. Numit la început de daci „Muntele Cogaion”, între secolele XVI-XIX, Ceahlăul a primit denumirea de „Muntele Peonul”, de la unul dintre cei mai mari sihaştri ai săi, Cuviosul Peon, iar până spre sfârşitul secolului XIX a fost numit „Muntele Pion”.
Între secolele XV-XIX, Ceahlăul a fost înconjurat de nu mai puţin de 12 sfinte lăcaşuri de închinare, cele mai cunoscute mănăstiri din secolele XVII-XVIII fiind „Sihăstria lui Silvestru”, devenită ulterior „Mănăstirea Peonul” şi „Mănăstirea Durău”, lăcaşuri care numărau peste o sută de măicuţe. Pe versantul vestic al muntelui, mai precis pe platoul „Piciorul Sihastrului” şi-au făcut loc de închinăciune cei mai mari sihaştri ai Ceahlăului şi mulţi alţi sfinţi necunoscuţi până în zilele noastre şi tot aici au fost ridicate două sfinte mănăstiri: „Mănăstirea lui Dragoş” şi „Sihăstria Ceahlăului”. În partea de sud-est a muntelui, se afla un izvor ce purta numele de „Şipotul Maicilor”, iar pe vârful muntelui strălucea Mănăstirea Cuviosului Peon Sihastru. Se spune că Peon Sihastru şi-ar fi construit chiar o colibă pe vârful muntelui, unde a stat în sihăstrie nu mai puţin de zece ani şi a rânduit ca zi de hram pentru Ceahlău data de 6 august, Schimbarea la Faţă a Mântuitorului.
