Ne amintim cu totii cum este sa fii copil de Craciun si cu cata nerabdare asteptam dimineata, visand la cadourile de sub brad si sperand sa-l intrezarim macar o clipa pe Mosul cel darnic.

Craciunul inseamna bucuria impartasita, reuniunile de familie, rasetele copiilor si, bineinteles, vremea darurilor. Imaginile fericite ale celor mici ne inconjoara pretutindeni, pe panourile publicitare, in magazinele de jucarii si in reclamele de la televizor, scrie qbebe.ro.

Dar, dincolo de aceste chipuri dragalase, intentia este una singura: o rata cat mai mare a vanzarilor. Din pacate, psihicul nostru se modifica de sarbatori.

Ne cuprinde un fel de febra a recuperarii tuturor momentelor pe care nu le-am petrecut cu cei dragi si tot ce ne dorim este sa aducem o compensatie.

Iar aceasta ia forma, nu tocmai fericita, a excesului de cheltuieli si cadouri.

Ceea ce parintii nu constientizeaza este ca scurta bucurie de Craciun ascunde multe primejdii pentru echilibrul copilului lor.

O vorba de demult spune ca „Mai binele este dusmanul binelui.” Este valabil pentru orice exces, iar prea- multul este, cu siguranta, dusmanul bunei dezvoltari a copilului.

» O mare de jucarii pentru un copil singur
» Dependenta de cadouri- un sindrom al copilului modern
» Rasfat, indiferenta, neglijenta, lipsa de recunostinta- patru simptome ale abundentei de Craciun

 

» Abundenta cadourilor = deficienta abilitatilor
» Beneficiile simplitatii in lumea cadourilor
» Mai putine jucarii inseamna:

 

Ati trait, vreodata, de Craciun o astfel de scena: jucarii imprastiate peste tot, ambalaje sfasiate, camera plina de pachete, incat nu mai ai loc sa arunci un ac si, in timpul acesta, toti copiii din familie incaierandu-se pentru un nimic, un balon sau o bucata de plastilina?

Ori sa vedeti cum adolescentii, dupa un scurt moment de entuziasm, deloc satisfacator pentru voi, se reintorc la iPhone si nu va mai baga in seama?

Atunci stiti despre ce vorbesc. Obiceiul cadourilor nenumarate si mari cat casa nu a fost inventat de copii. Dupa modelul nostru, al adultilor, cei mici au invatat sa ceara mai mult decat au nevoie si sa masoare dragostea noastra dupa cate lucruri materiale le daruim.

Au aflat ca, de Craciun, sunt mult mai bagati in seama ca de obicei si pot sa ne testeze, incarcand listele cu jucarii. In felul acesta, atentia noastra s-a asociat, pentru totdeauna, in mintea lor cu cadourile pe care le primesc.

Si, cu cat le dam mai multe, cu atat pregatim terenul pentru un nou adult care nu mai apreciaza cuvintele si imbratisarile, daca nu sunt insotite de o dovada materiala a iubirii.

O mare de jucarii pentru un copil singur

Pentru ce muncim?

Ca sa asiguram tot ce trebuie pentru copiii nostri.

Un unic lucru nu putem cumpara: timpul. Iar a petrece timp cu noi este cel mai important pentru cei mici, chiar daca noi contrazicem asta, zi de zi, prin atitudinea noastra. Tot mai multi copii se intalnesc cu parintii doar seara, vorbesc cu ei numai cateva fraze pe zi si se instraineaza din ce in ce mai tare. Justificarile pe care ni le dam sunt rationale: vreau numai binele copilului meu, vreau ca el sa primeasca tot ce merita mai bun.

Dar, oare, nu merita, in primul rand, prezenta noastra? Legatura cu noi, comunicarea, joaca impreuna, statul la taifas, placerea de a descoperi lumea cu tata si mama, toate acestea sunt indispensabile pentru dezvoltarea armonioasa a celor mici.

Ce se intampla cand le oferim ramasitele care raman din ziua noastra de lucru, farama de atentie coplesita de oboseala si stres? Copiii se revolta, se intristeaza, apoi se resemneaza. Invata sa ceara, ca sa-si potoleasca golul afectiv, iar noi ne obisnuim sa dam, ca sa-i asiguram de dragostea noastra. Lucrurile devin un substitut al relatiei parinte-copil, iar, intr-o zi, ne trezim ca nu mai stim nimic despre adolescentul din fata noastra. Mai rau decat atat, sunt parinti care petrec zile cautand zeci de cadouri si numai cateva minute jucandu-se cu copilul.

De aceea, un Craciun abundent poate fi, adesea, semnul unei copilarii insingurate. Acest sentiment de singuratate va activa in copil o dorinta nesatioasa de a avea mai mult si mai mult, il va face avid si materialist. Valorile afective vor trece in plan secund, iar personalitatea sa se va cristaliza in jurul sentimentului ca numai obiectele sunt stabile, in vreme ce oamenii iti dau atentie doar la ocazii speciale.

Dependenta de cadouri- un sindrom al copilului modern

Vreau o masinuta cu telecomanda. Si un elicopter.

O pereche de role, multe dulciuri, o punga intreaga. Un robot teleghidat, un set Lego Ninjago si un Transformers. Si ce mai vrei tu, Mosule.

Cam asa suna o scrisoare de Craciun a unui baietel. Una dintre cele moderate.

M-am intrebat de unde vine aceasta necesitate de a avea cat mai multe lucruri, pe langa faptul ca orice copil este influentat de bombardamentul de reclame si nu vrea sa fie mai prejos ca prietenii sai. Dar, observand jocul copiilor cu care lucrez, am inteles. In prezenta unei cutii mari cu jucarii, petreceau cateva secunde cu un anumit obiect in mana, apoi treceau la altul.

Nu inchegau un joc propriu-zis ci preferau sa treaca in revista fiecare jucarie in parte.

Aceasta simpla operatiune ii plictisea adesea si sfarseam jucandu-ne fara nici un obiect. Este un sentiment pe care copiii l-au internalizat, aceasta plictiseala intr-o casa plina cu jucarii.

De aceea, cererile lor devin din ce in ce mai exorbitante, pe masura ce capacitatea lor de a se focaliza asupra unei singure jucarii si de a realiza un joc cap-coada scade.

Copilul dependent de cadouri este, in mod paradoxal, cel care se plictiseste repede de fiecare lucru in parte si are nevoie sa fie stimulat de altceva, la nesfarsit. Daca urmaresti un astfel de copil deschizand un cadou, vei vedea ca arunca o privire scurta fiecarui lucru si trece febril la celelalte. Cand se joaca, este adesea nerabdator, hiperactiv, neatent si lipsit de concentrare. Incepe franturi de joc, dar nu le da coerenta si nu le finalizeaza.

In relatia cu alti copii poate deveni posesiv si chiar agresiv, incercand sa-si insuseasca lucruri care nu-i apartin, tocmai pentru ca a invatat sa se centreze pe obiecte si nu pe legatura si comunicare.

Toate acestea sunt semnale de alarma, care trebuie sa te determine sa regandesti Craciunul si sa-ti insusesti deviza: Mai putine lucruri, mai multa independenta si relatie.

Rasfat, indiferenta, neglijenta, lipsa de recunostinta- patru simptome ale abundentei de Craciun

A rasfata copilul nu este, neaparat, un lucru rau.

Noi insine ne dorim, cateodata, sa fim rasfatati, sa simtim atentia celorlalti indreptata spre noi ceva mai mult ca de obicei.

Dar, atunci cand copilul asteapta mereu atentie si cere cu vehementa lucruri, avem de-a face cu un dezechilibru emotional.

Rasfatul excesiv dauneaza atat din punct de vedere social cat si al dezvoltarii copilului. Copiii rasfatati sunt dependenti, au dificultati in asumarea responsabilitatilor, iar ca adulti pot avea probleme legate de anumite adictii (jocuri de noroc, cheltuieli excesive, probleme de alimentatie, etc). Astfel de copii sunt greu de motivat, au slabe abilitati de rezolvare a problemelor, sunt dificil de multumit. Cand nu obtin ceea ce vor, pot avea manifestari exagerate (crize de furie, plansete, proteste), pot fi lipsiti de respect si rebeli. In viata de zi cu zi, le este dificil sa incheie si sa mentina prietenii, de aceea sunt in risc sa devina singuratici si nefericiti.

Indiferenta fata de lucruri si neglijarea acestora sunt alte doua aspecte corelate cu excesul.

Copiii care primesc foarte multe cadouri si sunt obisnuiti sa li se satisfaca orice dorinta sunt neatenti cu obiectele si merg pe considerentul ca nu trebuie sa poarte de grija obiectelor, de vreme ce le pot inlocui oricand. Un astfel de copil nu se bucura cu adevarat de nimic din ceea ce primeste si nici nu simte vreo forma de recunostinta. Este convins ca totul i se cuvine, ceea ce poate duce la egocentrism si un sentiment exagerat al importantei personale.

Abundenta cadourilor = deficienta abilitatilor

Studiile au aratat ca acei copii care au mai putine jucarii dezvolta abilitati precum creativitatea, atentia, inventivitatea, capacitatea de a se concentra pe sarcina, capacitatea de a finaliza un joc, competente sociale mai bune, empatie.

Toate aceste dimensiuni sunt afectate de accesul nelimitat la lucruri pe care copilul le merita mai mult sau mai putin. Ori de cate ori daruim nejustificat de multe lucruri copiilor, le intarim o atitudine de autosuficienta si atacam toate acele abilitati ce tin de dezvoltarea corespunzatoare si, in ultima instanta, de implinirea potentialului copilului nostru.

Daruiti mai degraba experiente noi, in loc de jucarii. Cercetatorii de la Universitatea Cornell arata ca oamenii sunt mai fericiti si mai recunoscatori cand au parte de experiente placute, decat atunci cand primesc cadouri materiale. Profesorul Th. Gilovich scria intr-unul din studiile sale:

„Dusmanul fericirii este adaptarea. Cumparam lucruri sa ne faca fericiti si reusim, pe termen scurt. Lucrurile noi ne stimuleaza la inceput, dar apoi ne adaptam la ele. In curand noi devenim folositi de propriile obiecte.” Cercetarile au aratat ca amintirea unor experiente impreuna cu parintii a fost mult mai intensa la copii decat surescitarea determinata de cadourile din dimineata de Craciun.

Beneficiile simplitatii in lumea cadourilor

Nu mai sunt Sarbatorile ca in copilaria noastra!

Este o replica pe care o auzim frecvent, incarcata de nostalgie si regrete. Vi se pare ca s-a pierdut ceva din spiritul Craciunului? Ca s-a deplasat sensul profund al acestei celebrari solemne catre o lume de consum si insatisfactie?

Ca iuresul cumparaturilor si febra meselor intinse rapesc tihna si comuniunea? Nu, nu este o simpla senzatie. Este un adevar pe care il impunem noi, cei mari, si la care ii constrangem pe copii. Chiar daca ei par fericiti si se entuziasmeaza la gandul nenumaratelor pachete ce-i asteapta sub brad, nu va lasati inselati.

Dupa cateva zile de sarbatoare, multe dintre aceste lucruri care v-au costat timp si sume exagerate de bani, vor zacea uitate prin colturi, dupa ce au fost folosite o singura data. Indemnul la simplitate nu este o replica fara rost, a unor oameni ce nu stiu sa se bucure de Craciun. Este sprijinit de studii si observatii ale psihologilor, care au constatat ca abundenta cadourilor dauneaza sever dezvoltarii copilului.

Bucura-te de:

Un copil care valorizeaza mai mult ceea ce are si poarta de grija lucrurilor din jur

Un copil mai creativ, care petrece mai multa vreme cu lectura sau arta

Un copil cu mai multe resurse, care gaseste mai usor solutii

Un copil cu abilitati sociale mai bune, care se cearta mai putin cu altii si este mai empatic

Un copil care persevereaza, care invata sa duca un joc la capat, care deprinde rabdarea si determinarea si nu abandoneaza imediat o jucarie pentru alta

Un copil mai putin egocentric, mai deschis catre ceilalti, care nu considera ca totul i se cuvine

Un copil mai independent, a carui fericire nu este determinata de lucrurile din jur, ci se gaseste in sine si in relatiile cu ceilalti

Un copil care invata sa fie recunoscator si sa-i aprecieze pe cei care se straduiesc pentru el

Un copil care are capacitatea de a urmari un scop, de a obtine pe merit ceea ce isi doreste

Un copil mai calm, care nu izbucneste de cate ori nu i se indeplineste o dorinta, care este mai rezilient si suporta mai usor frustrarile

Un copil care petrece mai mult timp in natura si invata sa exploreze universul si oamenii

Nu este prea devreme, nici prea tarziu sa decizi cum va arata Craciunul familiei tale.

Nu uita ca incantarea fata de o jucarie este de scurta durata, dar bucuria unei experiente impreuna ramane in amintire pentru toata viata.

Mai putine jucarii calitative- aceasta este o alegere potrivita pentru copii. Insa timpul este cel mai bun dar dintre toate, si trebuie sa-l oferim celor care conteaza cel mai mult pentru noi.


Loading...
Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *