De sarbatori, tot omu’ cu un pic de constiinta ecologica isi pune niste intrebari si isi face oarece probleme in incercarea de a impaca propriile convingeri „verzi” cu traditiile celebrarii marilor evenimente din calendar.
Pe locul intai in topul preocuparilor de acest gen se afla disputa moderna „brad artificial sau natural?”
Ne-am intrebat si noi, stim ca va preocupa si pe voi, asa ca, din ceea ce am aflat pana acum despre subiect, iata cateva puncte-cheie, spune realitatea.net.
Brazi artificiali
– brazii artificiali care se gasesc de cumparat la noi sunt facuti, in general, din PVC (policlorura de vinil), un material plastic obtinut din petrol; fabricarea lor implica un mare consum de energie si dispersarea in mediu a unor substante poluante toxice.
– desi producatorii si comerciantii incearca sa ne bage in cap ideea ca, daca ti-ai luat un astfel de brad, o sa-l ai toata viata si eventual o sa-l si lasi mostenire urmasilor, cercetarile arata ca, de fapt, acesti brazi ajung si ei la gunoi dupa cativa ani de utilizare.
– brazii artificiali nu sunt biodegradabili (spre deosebire de cei naturali) si nici nu sunt reciclati sistematic
– plasticul din care sunt facuti imbatraneste si se degradeaza, raspandind fragmente minuscule de PVC prin casa.
– cei mai multi astfel de brazi sunt produsi in China.
Brazii artificiali din China contin foarte adesea plumb, folosit pentru stabilizarea PVC-ului, dar care, in unele cazuri (rare, dar nefericite) poate constitui un pericol real pentru locuitorii casei, mai ales pentru copii.
Brazii naturali taiati
– acestia reprezinta o resursa naturala regenerabila.
– cata vreme creste, un brad natural absoarbe dioxid de carbon din atmosfera si produce oxigen, deci e folositor.
– odata taiat, elibereaza inapoi in atmosfera dioxidul de carbon, pe masura ce se descompune (sau daca este ars). daca e ars, cel putin a folosit la ceva – a dat caldura.
– daca e lasat sa se descompuna, substantele organice din el se intorc in pamant si il imbogatesc cu nutrienti, ajutand la cresterea altor plante care vor consuma dioxid de carbon si vor produce oxigen – deci, in final, se dovedeste a fi folositor.
– in tarile mai inaintate din punct de vedere al protectiei mediului – sa speram ca, in curand, si la noi – exista programe de reciclare a brazilor naturali, dupa ce isi indeplinesc menirea festiva.
– pe cat posibil, e bine si ecologic sa cumparam un bradut adus de la o distanta cat mai mica – pentru a micsora costul ambiental al transportului – si, desigur, provenit dintr-o pepiniera sau o exploatare controlata, pentru ca acolo, pe masura ce se taie, se replanteaza, ca sa fie si la anul.
Concluzie: un brad natural taiat ar fi o optiune mai verde decat unul artificial.
Bradul in ghiveci
Teoretic, suna perfect, dar, la o analiza mai atenta, exista cateva probleme:
– acesti braduti, la noi, sunt, in general, scumpi (prohibitiv de scumpi pentru punga multor romani, asta-i adevarul)
sunt foarte pretentiosi: trebuie tinuti intr-o incapere nu prea calda, nu prea uscata, bine aerisita, nu prea aproape de soba/calorifer s.a. – pe scurt, conditiile din casele noastre (si mai ales din apartamentele de bloc) difera mult de cele in care au fost ei crescuti si nu le priesc intotdeauna.
– (Daca citesti un articol ca acesta, ajungi la concluzia ca, decat sa-ti iei un bradut in ghiveci, mai bine iti iei o pisica sau un caine, ca-s mai usor de crescut). Iar daca ati dadacit toata iarna un astfel de bradut si ati reusit sa ajungeti cu el viu si nevatamat in primavara, trebuie sa va ocupati de plantat, ceea ce e usor de zis, dar nu si de facut.
– Pentru locuitorii oraselor mai mari, chiar poate fi o bataie de cap sa gaseasca un loc potrivit pentru a planta copacelul.
– multi dintre bradutii in ghivece sunt importati, adusi la noi de hat-departe – nu prea ecologic, la urma-urmei.
Pe ici, pe colo, mai apare in peisaj si cate o firma care inchiriaza brazi in ghiveci, dar, pana cand ajungi sa-i dai inapoi spre a fi replantati, problemele sunt aceleasi: pretul ridicat si sensibilitatea la conditiile de interior.
