O lumina nascuta din jocul unei scantei se intrevede jucand pe ringul inalt al peretelui.

Copilul cu ochi senini o priveste fara sa-si dea seama ca treptat acea lumina a disparut, el insusi, la inceput pierdut in jocul fascinant al luminii s-a ratacit mai apoi intr-o lume a sa, o lume a inocentei cunoscuta doar de sufletul pur al unui copil.

Era o seara friguroasa, iar acel copil privea plapanda lumina de la geamul unui magazin, visand doar la un camin.

Mama lui a murit cu putin inainte de lasarea primei zapezi iar pe tatal sau nici macar nu il cunoscuse. Frati nu avea ca sa gaseasca in ei sprijinul de care avea atata nevoie. Deodata un glas puternic il trezeste la cruda si nemiloasa realitate, o poveste relatată de ortodoxiatinerilor.ro.

Ce faci aici, cersetorule! Cauti mila? Ai gresit, aici nu vei primi asa ceva, asa ca hai, dispari din ochii mei, vagabondule!

Copilul, cu ochii in lacrimi privea chipul barbatului care striga la el, fara sa stie ce sa zica, ce sa faca. In cele din urma, cu inima franta de durere si alungat de un om fara inima, porneste pe drumul inzapezit, lasand in urma lui doar lacrimile inghetate.

Nu cersea mila, nu vroia bani sau altceva.

Tot ce isi dorea era o imbratisare, un prieten.

Lumea din jurul lui era intr-o continua agitatie, cuprinsa de un stres sfasietor, fara a sti in fond pentru ce trudesc atata. Lumea contemporana, iubitoare de lucrurile materiale nefolositoare, nici macar nu l-a observat pe micutul orfan care privea trist, tanjind dupa o imbratisare.

In cele din urma, invins de frigul care musca din trupul sau micut si fraged, copilasul s-a adapostit sub un pod, acoperindu-se cu cateva cartoane, in speranta ca va avea parte de putina caldura, sau, macar sa fie aparat de gerul ucigator, insa speranta i se narui repede.

Putin dupa miezul noptii, un om ametit de aburii alcoolului il trezeste pe bietul inger care abia atipise, si, in timp ce il injura si arunca cu pietre dupa el, il alunga. Incepand din nou a plange, copilasul nu putea intelege cum de nici sub un pod nu putea sa stea timp de cateva ore, sau, daca nu minute .Strazile pline de oameni in urma cu cateva ore erau acum aproape pustiite, numai un suflet ratacit se plimba de sus in jos, ratacind in deriva.

Obosit, cu trupul inghetat, ajunge in fata unei cladiri imense si superbe, cu o cruce in varf ce parea a atinge cerul. Copilul nu stia cu certitudine ce este, fiindca ai sai niciodata nu l-au dus acolo. Simtind o pace in apropierea Bisericii, insa cu incertitudinea in suflet, copilul, cu ochii senini se minuneaza de frumusetea ei, insa, deodata aude un zgomot. Intorcandu-se vede pe strada mergand o femeie. Dorind sa gaseasca raspuns la intrebarea sa, fuge sa o prinda din urma. Femeia, grabita, la inceput nici nu il baga in seama, insa, dupa ce copilul, in timp ce fugea dupa ea se impiedica si cazu, lacrimile sale, strigatul lui de durere o determina pe femeie sa se opreasca si sa asculte ce are de zis micutul.

Fericit ca femeia se oprise, copilul, suav, ii pune intrebarea care il macina.

Doamna, ce este cladirea aceea mare si frumoasa?

Femeia, schitand un zambet, ii raspunde cu o voce blanda:

E o biserica! Nu ai mai fost niciodata?

Plecandu-si capul, copilul raspunde

Nu.

Femeia, mangaindu-l ii raspunde sa mearga acasa, iar a doua zi va putea sa intre in biserica

Copilul, ascultator din fire da afirmativ din cap si se ridica sa mearga, insa nu stia unde incotro sa se indrepte. Nu vroia ca cineva sa-i planga de mila si de aceea nu zise nimic cu privire la familia lui.Oricum obtinuse ceea ce isi dorise, o mangaiere si un raspuns la intrebarea sa.

Mergand fara nici o tinta, in cele din urma revine la biserica, acel loc sfant unde gasise o liniste sfanta. Mama lui nu ii vorbise de Dumnezeu, dar, inimioara lui ii zicea ca Acesta exista. Cu timiditate, incepe sa se roage, desi nu o mai facuse pana atunci

In timp ce se ruga, simtea cum inima lui este invaluita de o pace negraita, de o fericire imensa. Isi incheie rugaciunea cu urmatoarele cuvinte:

Doamne, daca ai nevoie de un mic servitor, de cineva care sa stearga praful incaltamintelor Tale, te rog sa ma primesti!

Oboseala il copleseste, determinandu-l sa isi inchida ochisorii si sa adoarma. A doua zi, cand se trezi a fost inconjurat de o lumina negraita si imbratisat de o multime de ingerasi, doar trupul ii era inghetat, pe treptele reci ale bisericii.Printre multimea de oameni care s-au strans sa vada trupul neinsufletit, era si femeia din noaptea precedenta, care trista, cu ochii in lacrimi privea acum trupusorul rece.


Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *