Ați privit vreodată pe cineva pe stradă? V-ați uitat cu atenție să vedeți că zâmbetul acelei persoane este fals, dar totuși încearcă să pozeze în cea mai fericită? Este o mască pe care o punem fiecare dintre noi pentru a încerca să ascundem cât mai mult cu putință problemele de ordin fizic, emoțional și mental. Fără să ne gândim însă că rănile din interiorul nostru rămân acolo. Cum scăpăm de acestea?

Proiectele noi se încep fără ajutorul celorlalți

Ce face o persoană atunci când e respinsă? Care e primul său impuls? Acela de a fugi, vor răspunde psihologii. Dacă un copil își va construi o lume imaginară doar a lui, adultul se va retrage în propria sa carapace pe care nu va dori să o înlăture. Cât va trăi cu această rană în suflet?

Până în momentul în care va înțelege că trebuie să fiecare are un loc în această lume și trebuie să îl caute. Abandonul vine de asemenea din copilărie când cel mic crede că părinții, mult prea ocupați cu munca, îl abandonează. Așa va ajunge adult și se va teme tot timpul de singurătate.

Există însă o soluție pentru a scăpa și de această rană: să înceapă proiecte noi. Dar singur, fără ajutorul celorlalți. Va fi minunat când va consta cât de bine îi este în această postură. E adevărat că umilința e o rană care te marchează pe viață, iar cei care au această problemă sunt, de regulă, persoanele care vor să fie mereu cei mai buni și îți iau prea multe responsabilități. Vindecarea de trădare e o altă problemă, o rană adâncă care pare să nu se vindece. Dar totul se rezolvă, odată ce această persoană va fi mulțumit de sine.

Felicia Iederă


Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *